Incepe calatoria mea sub semnul : Start Spring SuperBlog 2025 !

Da, ati citit foarte bine : particip la competitia lansata de echipa SuperBlog, editia 2025 . (Re)incep povestea literelor aici, in spatiul protector, captusit de catifeaua cuvintelor care imi bucura ceasurile devenirii . Prilej de a-mi aduce aminte ca, in alte timpuri, mai exact intr-o primavara a anului 2009 lansam primul meu text, publicat de subsemnata, in inepuizabilul cosmos internautic, blogul personal . Si acum, ca si atunci, ma adun(am) aici, senzatie similara momentului cand abia astepti sa te odihnesti intr-o camera preferata din casa, in ceea ce ma priveste, in camera linistii .

      Anotimpul buchetelor de lumina, a parfumului copacilor infloriti si cu crengile, tapate, parca, in irizatiile roz - dulcege ma trimit, instant, cu gandul la mirifica vata de zahar si la al ei farmec ce insoteste plimbarile copilariei... Atata luminozitate imbratiseaza orasul ! Si totul pare o feerie parfumata,transmisa de ciresi, meri, caisi, zarzari... Pamantul se dezmorteste de starile iernii, in ritmul lui, cand mai lent, cand mai alert . Pana si aerul isi schimba starea, devenind tonic, efervescent, in armonie cu celelalte elemente cheie ale naturii . Am citit, la un moment dat, despre flori ca sunt soare, hrana si leac pentru minte . La fel cum activam ritualul cumparaturilor alimentare, fie zilnic, fie periodic, tot asa asteapta si sufletul nostra sa se bucure, sa gaseasca motive pentru mai departe, iar in acest sens,ceea ce alegem sa ne spunem noua, sa le spunem celorlalti constituie hrana intrinseca din meniul fiecarei zile . Cuvintele pe care le scriem in mesajele trimise pe whatsapp sau cele din timpul unui apel telefonic sunt parte din bateria launtrica care se goleste si care necesita (re)incarcare . Ati remarcat cat de bine ne simtim dupa ce am avut o conversatie de suflet cu o persoana draga, in care am dat frau liber emotiilor incatusate, pe de o parte, si, totodata, in care am prioritizat nevoile acute, de moment ale interlocutorului, ascultandu-l mai mult si intervenind cu sens, cu vorbe izvorate din inima, mai reduse cantitativ, insa consistente din punct de vedere psihologic, emotional, afectiv... ?

 Propun, asadar, invitatia la constientizarea efectului semnificativ pe care il avem in viata persoanelor dragi si a oamenilor, in general . In aceeasi directie, felul in care ne exprimam ii poate alimenta starea de bine a celuilalt, care din "n" motive, a avut o zi mai solicitanta... Daca tot e primavara, atat in calendar, cat si in vazduh, ce ar fi,oare,daca am imprumuta putin,din pigmentul ei,cuvintelor pe care le purtam, schimbam, daruim, scriem ? 

 Atat pentru astazi. Ne reintalnim, in statiile scrisului, datorita creativului eveniment din blogosfera : Spring SuperBlog 2025 ! Mentionez ca articolul pe care tocmai l-ati terminat de citit este realizat in exclusivitate pentru editia de primavara a fabulosului concurs SuperBlog 2025 . :)

Randuri tapetate cu cerneala iubirii mele pentru cel mai frumos, cel mai destept si fidel prieten - motan, Ludo

A trecut 1 an de la plecarea ta in galaxia albului . Cei 13 ani petrecuti impreuna depasesc 13 infinituri pisicesti si omenesti, depozitand suficienta cerneala pentru a ne reaminti ca : niciodata nu vom sti prin ochii cui ne priveste Dumnezeu . Oare cu ce sa incep textul meu de recunostiinta pentru tine, pentru tot ce continui sa insemni pentru mine, chiar daca astazi, acum, torsul tau nu imi mai imblanzeste noptile albe si insomniace, labutele tale catifelate nu se mai odihnesc pe cartile mele, suporturile de curs de la facultate... ? Framantai cozonacei pe perna, patura, uneori si pe mine, si-atunci stiam ca e minutul de masaj pisicesc, ce se dovedea a fi de leac, orice durere fizica, orice tensiune disparand in departari... Chiar daca, acum, sunetul unic al mieunatului tau sincer si afectuos nu mai da tonul diminetilor mele si, in general, a momentelor dintr-o viata de prietenie, profund generoasa in reciprocitatea celor mai luminoase si miscatoare sentimente, transformand, instant, intotdeauna, o zi banala intr-una exceptionala, intr-una in care zambetul este sarbatoare pictata pe chipurile noastre : al meu, al tau, al intregii familii de suflete ce ne defineste si ne impacteaza simtirea, trairea, devenirea... Stiu ca ai adus o data cu venirea ta in universul meu atata bucurie, fericire, emotie benefica, prezenta si apreciere, incat nici cel mai eficient program statistic nu ar reusi sa stabileasca numarul exact al unor astfel de clipe dragi, adunate in infinite buchete . Ai reusit sa ma inveti sa deslusesc ce doresti sa imi transmiti fara sa apelezi la cuvinte : stii, fiecare privire de-a ta semnifica neuitare, acel " atat de bine " de care sufletul are nevoie pentru a se odihni si a-si reincarca bateriile launtrice, uzate de inutilul nevietii pe care noi, "oamenii" , il frecventam zilnic, de multe ori sub semnul sdr. repetitiei... Era de ajuns sa ma rasfat fie si o data, inainte de a pleca in lume, in ochii tai calzi - chihlimbarii pentru a primi acea oaza de liniste si tihna care, de fapt, imi spunea : " Esti in siguranta, priveste doar seninul din aceasta zi, vei vedea, totul va fi bine si purrfect ! " Ai fost martorul fidel si tacut al tuturor nelinistilor casei, al nesigurantelor, stangaciilor, sutelor si miilor de pagini citite, descusute, scrise si (re)scrise in tot felul de alte pagini de caiete studentesti, tabele, grafice, prezentari powerpoint, notite cu idei esentiale pentru examenele vietii, pentru care m-am pregatit cu asupra de masura, iar acum o doza consistenta de regret ma incearca, in sensul in care, acum, simt la un alt nivel cat de pretios si irecuperabil este timpul, si desi am gasit ceva inedit in lectura si studiu, astazi as adauga mai multe pauze, printre multele paradigme ale "psihologiei invatarii ", in care timpul respectiv sa il impartasesc cu tine, Ludo, privindu-te, pur si simplu, cum te ghemuiesti in bratele mele si ma invalui cu torsul tau terapeutic... Am iesi, in parc, la plimbare, tu ai cerceta fiecare fir de iarba, ai adulmeca parfumul florilor si te-ai reintoarce, in scurt timp, spre mine, ca si cand ai dori sa consemnam aceasta bucurie in agenda amandurora... Scriu randurile astea cu toata iubirea pentru cel mai destept motan, cel mai fidel prieten, ale carui mustati - portativ, proiectau cele mai ritmate si pline de seva si de sens, versuri, pentru coloana sonora a veacului asta, al veacului nostru. Si a carui culoare, de un alb imaculat, imi aminteste perpetuu de puritate, inocenta, daruire neconditionata, reciprocitate purrfecta . Toate sunt pentru tine, dragul meu prieten catifelat, Ludo