Alex Iordachescu: 

"Din copilarie mi-am dorit sa inteleg conditia noastra si in acelasi timp am fost convins ca avem la indemana un potential imens. Acest lucru a fost resimtit intuitiv si parcursul meu artistic consta in a traduce aceste intuitii intr-o forma sensibila."

Sursa foto: regizorul mi-a ingaduit sa public aceasta imagine

 ce face parte din arhiva d-lui personala

Oamenii ne pasesc pragul sufletului, iar noi le intindem bratele ochilor inimiii noastre, primindu-i in continutul nostru emotional...Treptat ne trimitem reciproc zambete, ne retragem sfiosi in confesiuni, eliberand praful din sticla sparta recent in suflet...Suferinta inghitita zilnic nu ne lasa indiferenti, insa fiecare omulet alege modul in care  isi exprima viata: cu eternitatile ei de-o clipa si franturile de (in)uman.Este de ajuns sa asisti la un moment care provoaca suferinta pentru a fi altfel, a respira cu o frecventa diferita dinainte de a vizualiza scena cat se poate de reala...Din dorinta de a impartasi emotii fine, cuvinte calde, cu o consistenta unica, situatii existentiale aflate sub semnul agoniei si al extazului deopotriva, fiorul creatiei sensibile devine insasi mecanismul launtric al fiintei numite "regizor".
Dincolo de mirajul chipurilor, al sunetelor de fundal ce trezesc amintirile din sertar, dincolo de aplauze si sensuri "invizibile", aparent, pentru cei care nu au rabdarea  de a-si privi viata prin lentilele filmului, dupa vizionarea "Copilariei lui Icar", am avut un gand curajos: cel de a afla cuvantul care il aduce pe regizorul Alex Iordachescu intr-o dimensiune  pur intuitiva.

S.A.: Profunda"Copilarie a  lui Icar",   emotioneaza devastator acel tip de spectator definit un acut spirit problematizator, introspectiv, contemplativ, uman prin intensitatea sensibilitatii sale...Cred ca s-a dorit o inovatie la nivelul viziunii regizoriale, o noua viziune asupra "discursului despre cinema"... Filmul sta sub semnul unei realizari absolute, reda o alta dimensiune mundana-cea vazuta prin sentiment si impregnata de afectivitate... 
Alex Iordachescu:  Am lucrat intuitiv pe aspectul cinematografic, cu dorinta e a traduce o viziune interioara. Am scris note de intentii, dar ce e important pana la urma este ce aduce acest film in lume, fie mica sau mare contributia lui. Cred ca el este bogat la nivel de interpretare, si imi place cand fiecare poate sa-si croiasca filmul lui, sa existe o plasticitate a "materiei" filmului. Mi se pare ca lumea in care traim nu e lineara sau binara si imi doresc sa fac filme care sa traduca "tesutul" asta. Cel putin imi place ideea asta, ma faca sa ma simt mai liber si imi permite sa fac lucruri neasteptate
Acum imi doresc sa fac un film nou si sa regasesc aceasta intesitate, dar cu un limbaj mai accesibil, intr-un fel mai jucaus.

 S.A:Un film este o viata sau o viata este un film?
 Alex Iordachescu: Filmul face parte din viata; nu cred ca se poate substitui vietii si nici nu cred ca e de dorit. Poate filmul are particularitatea de a ne implica in mod intens, sa ne faca sa traim o alta viata care seamana cu "viata"; indirect, ne aduce aminte ca suntem "legati" unii de ceilalti, ca traim aceleasi experiente, arhetipuri, etc...


S.A:Cuvantul este iluzia? 
 Alex Iordachescu: Nu ma pricep bine, dar cred ca la inceput, cuvantul era "magic", era cauza si efect, simultan. Incetul cu incetul am fost capabili sa disociem sensul de ceea ce facem. Astfel se creaza intr-adevar iluzii. Deseori m-am gandit ca problemele noastre sunt esential semiologice. Intr-un fel, e adevarat, atat de puternic este raportul nostru cu limbajul.

  S.A:“Oamenii sunt nascuti sa moara” si mor pentru a renaste, detasandu-se astfel de prizonieratul trecutului?
Alex Iordachescu: S-ar putea sa fie asa si in orice caz merita sa ne intrebam de ce murim, cand viata ar fi putut sa creeze organisme care se regenereaza constant. Ideea este prezenta in film si mi se pare esentiala. M-am intrebat deseori daca n-am mai fost pe pamantul asta, atat de cunoscute mi se par unele locuri sau persoane pe care le vad prima data.  Cu siguranta am avut aceste preocupari si intrebari foarte devreme. Din copilarie mi-am dorit sa inteleg conditia noastra si in acelasi timp am fost convins ca avem la indemana un potential imens. Acest lucru a fost resimtit intuitiv si parcursul meu artistic consta in a traduce aceste intuitii intr-o forma sensibila.

  S.A:Cui se adreseaza “Copilaria lui Icar”?Filmul este pentru toti?
  Alex Iordachescu:  "Copilaria lui Icar" este un film relativ ermetic, nu pentru ca mi-am dorit sa fie asa, ci pentru ca am privilegiat intuitiile pe care le-am avut pe moment, formelor mai conventionale. Nu e neaparat o calitate, idealul este sa le imbini in mod armonios. Am remarcat ca filmul a atins deseori oameni foarte sensibili si / sau cu o educatie care ii face sa-si puna intrebari ( stiinte sociale, filozofie, etc..). 

  S.A:Ce propune metafora titlului?("Copilaria lui Icar")
 Alex Iordachescu: In orice mit se gaseste ideea  ca dezlegarea tragica este anuntata de la inceput. Eroul isi cunoaste destinul, incearca sa lupte impotriva lui,  dar tocmai astfel il indeplineste. In cazul mitului lui Icar, e diferit; Icar nu stie de ce s-a nascut in labirint, nu stie ce-l asteapta si nu are un destin eroic. Tatal lui, Dedal, are toate aceste chei, dar nu le dezvaluie, fiind vorba de "greseli" pe care le-a comis ( ajutor in creatia Minotaurului, constructia labirintului, egoismul legat de Icar) si pe care nu le recunoaste, considerandu-se un geniu, "deasupra". Dedal transmite povara greselilor lui Icar, care, fara cheile intelegerii conditiei lui, nu se poate nici revolta, nici fugi. Singura cale care ii ramane, este o urcare urmata de o prabusire inevitabila - o prabusire programata.

  S.A:Cine sunt „looser-ii” şi „winer-ii” în ziua de azi?Cum ii recunoastem?
Alex Iordachescu: Definitiile insasi trebuie puse in perspectiva prin a se intreba ce inseamna reusita sau esecul. Ele fiind relativ valorilor care domina fiecare epoca sau civilizatie. Van Gogh a fost un "looser" printre semenii lui, dar tablourile lui se vand astazi la Sotheby cu milioane de dolari. Asta nu inseamna ca cel care cumpara acel tablou se identifica cu arta sau trairile lui Van Gogh; de fapt, ca statut social, cei doi sunt la extreme opuse. Inconstient, cel care cumpara tabloul, dovedeste puterea valorilor contemporane. 

S.A.:Ce determina dorinta de a schimba lumea?
Alex Iordachescu: Probabil faptul ca nu ne simtim bine in ea. Diferenta este in intentie.Prima este naiva, cred ca majoritatea adolescentilor o cunosc; a doua este mai elaborata, cere o strategie si implica alte motivatii.
Initial, cred ca toti vrem sa schimbam lumea in care traim. Dupa care, constienti de limitele noastre, incepem sa o manipulam.

  S.A.: Daca sensurile "invisibile" nu sunt neaparat inaccesibile, unde se poate gasi sursa luminii? 

 Alex Iordachescu: Lucrarile (prea putin cunoscute) ale lui C.G. Jung,  impreuna cu Wolfgang Pauli sunt extrem de interesante privind modul in care privim realitatea. Ele reprezinta pentru mine una din caile cele mai promitatoare pentru a ne dezvolta si a iesi din criza in care ne gasim.
Jung si Pauli au propus un fel de "psihologie transcedentala" plecand de la idea sincronicitatii propuse de Jung. Dar un asemenea concept nu avea corespondenta in lumea fizicii quantice, unde timpul nu are aceeasi functiune si eventimentele se pot produce cu alte reguli cauzale.
De aici, cei doi au explorat o viziune a lumii in care universul interior ( psihea ) si cel exterior ( considerat obiectiv, real) , sunt doua "moduri" de reprezentare ale unuia si acelasi "lucru".
Ce m-a interesat cu aceste lucrari, este ca ele au fost conduse cu foarte multa rigoare, pe care o cred indispensabila pentru intelegere si pentru a merge mai departe.

S.A.:“Şi, last but not least, mai avem un suflet?”

Alex Iordachescu: Cred ca raspunsul la aceasta intrebare depinde doar de noi. Adica ce consideram ca fiind sufletul si locul pe care i-l acordam in viata de toate zilele.
In ce priveste lumea cauzelor si efectelor, ea este necesara ca sa existam sub forma pe care o cunoastem. Si nu e atat de rea pe cat pare.

  S.A.:O recomandare de carte pentru suflet/Cartea d-voastra preferata:
 Alex Iordachescu: Una din cartile care m-a inspirat cel mai mult este "Fictiuni" de Jorge Luis Borges. Ma intorc intotdeauna la ea si la Borges cu placere. 


Realizator interviu: Stefania Agnes