MIRACOLUL DIN TEKIR/ THE MIRACLE OF TEKIR (Trailer):
https://www.youtube.com/watch?v=zd8fGetLsWw
Alex Iordachescu, co-scenarist si producator al co-productiei romano-elvetiene
Miracolul din Tekir, a marturisit intr-un interviu acordat recent pentru AaRC ( All
About Romanian Cinema- Revista Online editata de Uniunea Cineastilor din
Romania): "L-am descoperit pe Eliade foarte devreme si am intretinut o poveste de
dragoste cu lumea lui Eliade, care nu s-a terminat inca, a evoluat, de-a lungul timpului.
Mi se pare ca este o bogatie extrema din cultura noastra, aspectul acesta, al basmelor,
al legendelor, lumea pe care a cultivat-o Eliade si despre care se vorbeste destul de
putin in cinematografia contemporana."
Va propun sa calatorim impreuna cu aceasta afirmatie, unica, fascinanta, creatoare ea
insasi de universuri fictionale, in care pana si realitatea ar deveni un mister edulcorant,
arhaic, redentiv. Asadar, sa ne imaginam ca parcurgem impreuna statiile unui miracol,
iar, pe parcursul acestei evaziuni intretinute de mersul agale al tramvaiului in care
ne aflam, intalnim noi sensuri, nemaivazute, nemaigandite, nerostite, mesaje
purtatoare de semne si semnale (care se cer trimise la marele destinatar, publicul) ale
unei povesti de dragoste cu lumea lui Mircea Eliade. Va anunt ca am ajuns, nu la
tiganci, ci la sursa filmica a Miracolului din Tekir. Trecand de spatiul randurilor de
pana acum, isi asteapta, rabdator, randul, dialogul cu Alex Iordachescu, caruia ii
multumesc pentru ca a dat curs intrebarilor mele, acceptand sa evocam, invocam si,
ulterior, sa povestim miracole la o Ceasca de Cultura.
Motto:
"S-ar putea intampla fel de fel de miracole. Dar trebuie sa te invete cineva
cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci
pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi..."
Mircea Eliade,Noaptea de Sanziene
Stefania Argeanu: Cum ați primit vestea că Miracolul din Tekir este apreciat la
Zurich Film Festival și că această apreciere se traduce prin acordarea trofeului:
Best Swiss FilmAward?
Alex Iordachescu: Tehnic vorbind, numele premiului este « Emerging Award for
Best Swiss Film », ceea ce e un pic lung, dar profit sa mentionez aici numele intreg.
Cum am aflat ? Dupa cele 3 proiectii oficiale ale festivalului, cand ne intorsesem deja
la Geneva, am primit un telefon de la o reprezentanta a festivalului, care m-a intrebat
daca suntem de acord sa ne intoarcem pentru seara de gala a premiilor. Am fost,
bineinteles, foarte bucurosi, competitia era foarte intensa.
Ce cheie de interpretare, ce motivație acordați vorbelor: " Nobody can be a
prophet in his own land"?
Alex Iordachescu: Cred ca este o metafora a parabolei vietii, a parcursului pe care
fiecare om trebuie sa-l faca, fie el la nivel interior : la un moment dat in viata, am
impresia ca trebuie sa ne distantam de reperele culturale care ne sunt proprii, sa ne
deschidem la alte viziuni asupra lumii, ceea ce ne ajuta ulterior sa intelegem mai bine
de unde venim si sa valorizam acest lucru.
"Cand alti oameni recompenseaza creatia unor autori « straini », cred ca recunosc eleganta si eficienta culturala a acestor « algoritme »"
Care sunt efectele, pe termen lung, a invizibilității muncii oamenilor dăruiți cu
har, dar ale cărormerite sunt trecute cu vederea și, adesea, externalizate?
Alex Iordachescu: Lupta cea mai importanta in ziua de astazi se situeaza intre
valori culturale in competitie. De exemplu, in lumea filmului, avem modele culturale
diferite, care sunt vehiculate de diferite grupuri de interes, dar de care, deseori, nu
suntem complet constienti. In sensul acesta, a fi recunoscut nu este intotdeauna cel
mai bun semn, in functie de « ce anume» este recunoscut. Dar este un proces
fascinant, care ne obliga sa constientizam factorii culturali in care traim si valorile pe
care vrem sa le promovam. Pe mine, ca cineast, ma obliga sa merg mai departe, sa ma
depasesc, in asa fel incat valorile care ma intereseaza sa poata fi « recunoscute »,
transmise si comunicate mai departe.
Ce viziune, ce sistem de gândire și simțire credeți că au cei care admiră,
recompensează și revarsă lumină asupra creației unor autori străini d.p.d.v. al
locului natal?
Alex Iordachescu: Arta – si filmul poate fi uneori considerat ca o arta – are vocatia
de a gasi sau de a reactualiza valori si arhetipuri universale, de a revela acele «
pattern »-uri care ne permit sa privimrealitatea cotidiana sub un unghi diferit.
Din punctul meu de vedere, este un proces « fertil » care ne imbogateste imaginarul si
sistemul de reprezentare pe care il avem asupra lumii, e un proces de constientizare
incremental. Ceea ce creez, in definitiv, ca cineast este un « algoritm organic » care
combina intelegerea intelectuala cu cea emotionala, un fel de cheie pentru a deschide
usi noi in sistemul nostru de reprezentare. Deci, pentru un artist, scriitor, muzician, a
avea legaturi intime cu mai multe culturi este o valoare inestimabila, pentru ca aceste
legaturi ii permit sa creeze « algoritme » mai elaborate. Cand alti oameni
recompenseaza creatia unor autori « straini », cred ca recunosc eleganta si eficienta
culturala a acestor « algoritme » ( introduc acest termen, in lumea artistica, intr-un
mod voluntar provocator, pentru a arata, in acelasi timp, limita teoriei informatiei de
care dispunem astazi, dar si pentru a sugera ca aceasta poate fi considerata intr-un
context mai vast).
De ce un om înzestrat cu toate datele profesionale necesare apariției în prim-plan,
în sensul frumos, pozitiv, drept al cuvantului, nu se poate face remarcat, cu
ușurință, în propria țară?
Alex Iordachescu: Cultura este un proces care se creeaza printr-un raport dialectic
(sau conflictual, daca dialectica nu functioneaza) intre conventie si contracultura.
Doresc sa-l citez aici pe Gandhi, care a exprimat acest proces in mod admirabil :
« First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win. »
De ce nu sunt suficiente: harul, capacitatea de a emoțiana, de a izvorâ, în celălalt,
abilitatea de (auto)cunoaștere prin disponibilitatea de analiza a mesajului cu
accente reflexiv-meditative venit de la o sursă distinctă, darul transmiterii unor
valori universale, în așa manieră încât audiența să se recunoască, regăsească în
compoziția poveștii muzicale, scenografice, regizorale?
Alex Iordachescu: Se zice ca frumusetea se gaseste in ochiul celui care priveste.
Binomul « creator / spectator » functioneaza atat timp cat exista o baza culturala
comuna si capacitatea de a construi, in sistemul de reprezentare al « ceiluilalt »,
imagini mintale cu ajutorul conceptelor preexistente in imaginarul lui (neuroni
oglinda). Aici intervine uneori « magia filmului », care prin catharsis permite unui
artist sa ia « scurtaturi », sa faca punti indraznete si sa acopere, intr-un timp extrem de
scurt, procese care ar lua, altfel, mult mai mult timp. In ce ma priveste, ma gasesc inca
intr-un proces de experimentare, de « trial and error », prin care invat cum sa creez cel
mai bine aceste punti cu publicul, sa gasesc acele « algoritme » la care visez.
În accepția dvs., care este adjuvantul/ care sunt adjuvanții de care a beneficiat
Miracolul din Tekir, pentru a fi apreciat, la nivel international?
Alex Iordachescu: Filmul reuseste, pe de-o parte, sa tematizeze o preocupare reala a
societatii contemporane, respectiv raportul complex pe care il intretinem intre intuitie
si ratiune, intre credinta si stiinta. Cu totii « simtim » ca avem nevoie de un salt
cuantic la nivel colectiv si s-ar putea ca aceasta tematica si capacitatea de a depasi
aparenta contradictie intre termenii ei sa fie in centrul acestui proces. Pe de alta parte,
filmul a beneficiat de un cast extraordinar si de o executie reusita, la toate nivelele
artistice.
Care este geografia interioară pe care a strabatut-o numele recentului film pe
care l-ati faurit, în care vă (re)dezvăluiți în dublă ipostază: de co-scenarist și de
producător?
Alex Iordachescu: Necesitatea este cea care construieste « geografia interioara ».
De unde vine aceasta, nu stiu precis. Dar ce a fost clar, e faptul ca acest film era,
pentru mine, « necesar » in configuratia aceasta.
Ce inseamna, pentru parcursul dvs. artistic, rolurile de co-scenarist si de
producator, in cadrul aceluiasi film? Ce impact are unul asupra celuilalt?
Alex Iordachescu: In filmul european lucram intr-o economie de « prototipuri », o
economie artizanala. M-am obisnuit sa ma implic, la mai multe nivele, in filmele la
care lucrez.
"Cred ca, ceea ce numim « miracol » este un proces pe care stadiul nostru de evolutie
nu il poate inca constientiza la un nivel cauzal. Miracolul propriu - zis se situeaza,
tocmai, in afara scarii de valori..."
Semiologia logosului "miracol", care este și primul lexem al titlului producției
cinematografice, a imprimat acesteia, un destin de succes? A existat, câtuși de
puțin, ideea de primenire a superstiției, în acest sens?
Alex Iordachescu: Cred ca aceasta tematica atinge un punct « sensibil », care cere
clarificare atat la nivel individul, cat si colectiv.
Ce a învățat Alex Iordachescu despreAlex Iordachescu, după etapa Copilăriei lui
Icar? Dar despre limbajul miracolelor? Credeți în forma lor de comunicare? În
ce fel reușesc să ne vorbească, să ne cheme, astfel încât să le recunoaștem drept
miracole și nu ca iluzii, fantasme, ideatii?
Alex Iordachescu: Arthur C. Clarke spunea : "Any sufficiently advanced
technology is indistinguishable from magic." Cred ca ceea ce numim « miracol » este
un proces pe care stadiul nostru de evolutie nu il poate inca constientiza la un nivel
cauzal. Ceea ce numim astazi « miracol » ar putea fi norma de maine, daca ne gandim
la teleportare ( paradoxul EPR ) sau la capacitatea de a extrage energie din « vid »
( efectul dinamic Casimir). Vad acest proces ca fiind unul ludic, o paralela cu
monolitul din « 2001 ».
Presupunem că, în această clipă, vizualizați un grafic, de la - la + infinit, în care
minusul este atributul normalității. iar plusul este indice al patologicului. Unde
ați indica, locul miracolului, intre aceste două paradigme, repere, concepte
dihotomice?
Alex Iordachescu: Miracolul propriu - zis se situeaza, tocmai, in afara scarii de
valori, pe care o transcendeaza, la un moment dat, inainte de a fi reasimilat si a deveni
norma. Cand este prost inteles, miracolul poate deveni teren pentru patalogie, si este
ceea ce s-a intamplat cu toate religiile, cel putin in ce priveste raportul cu « miracolul
», cu aspectul « mistic ». In loc ca miracolul sa fie integrat si inteles la un nivel
uman, el a fost canonizat si scos din experienta umana, plasat la un nivel « divin ».
Cu alte cuvinte, care este granita intre normal si patologic, atunci când intervine,
în ecuație, miracolul?
Alex Iordachescu: Patologia intervine atunci cand refulam, cand actul de a privi «
realitatea » pe care o presupune miracolul provoaca o disonanta cognitiva
cutramuratoare ; in consecinta, patologia este o reactie de aparare, la nivel psihologic,
fata de un eveniment sau concept pe care il percem ca potential periculos pentru
echilibrul precedent dobandit. Alegoria cavei lui Platon este exemplul cel mai bun dat
omenirii.
"Eliade era unul din acei oameni care era capabil sa imbine misticul si ratiunea, sa transcendeze categoriile si sa aduca ratiunea intr-un spatiu mai vast, multidimensional, totodata, mentinand o metodologia stiintifica. "
Spațiul geografic în care s-a filmat Miracolul din Tekir este un personaj în sine și
un element care conferă un gen de miraculozitate vizuala spectatorului.
O viziune noua asupra receptarii textului literar, care duce "literatura in
geografie si geografia in literatura", dupa cum bine spuneMichel Collot
(profesor universitar si teoretician francez) aduce in prim-plan notiunea de
geografie literara, potrivit careia "Orasul se citeste ca o carte" (dupa cum
afirma BertrandWestphal). Racordandu-ne la afirmația luiWestphal, se poate
spune că orașele, țările, respectiv toposurile Constanța, Buzău, Elveția, România,
se citesc asemenea unei carti în co-producția româno-elvețiană?
Alex Iordachescu: Exista topografia vizibila si topologia invizibila. Al doilea
termen ma intereseaza cand poate revela, lucruri noi, in primul. Spatiul geografic al
Dobrogei se suprapune cu un spatiu cultural si imaginar deosebit, constituit din
legende, basme, elemente etnice heteroclite, povesti cazute in inconstientul colectiv si
ramasite al unor culturi sau povesti disparute din spatiul imaginar contemporan.
Există un motiv aparte pentru care s-au ales Vulcanii noroioși din zona
Buzăului?
Alex Iordachescu: Sunt vizuali, impresionanti si traduceau bine metafora filmului.
Va amintiti o situatie in care ati avut sentimentul ca ceea ce vi se intampla poarta
numele miraculozitatii?
Alex Iordachescu: Caut sa traiesc acest sentiment in fiecare zi, in fiecare clipa.
Cand imi aduc aminte sa traiesc asa, sunt fericit. Imi place aceasta citatie a lui
Einstein : “There are only two ways to live your life. One is as though nothing is a
miracle. The other is as though everything is a miracle.”
Ce stari, culori, crezuri, fatete se regasesc in tesutul de creatie al filmului
contemporan, in Romania si in Elvetia?
Alex Iordachescu: Jocker !
In accepția dvs., care sunt cauzele pentru care, in cinematografia contemporană,
se vorbește atât de puțin despre universul fantastic al operei eliadesti? Țin de
ermeticitate, de un limbaj nefacil, de presiunea așteptărilor supralicitate din
partea cititorilor?
Cum ar trebui să fie privită literatura eliadescă pentru a deveni film?
Câtă libertate de creație are un regizor, un scenarist în fața unei opere, care
continuă să se bucure de o bogăție și o apreciere covârșitoare?
Alex Iordachescu: Cred ca e un fenomen "normal", in masura in care
cinematografia romaneasca a mers pe alta latura, pe care o inteleg foarte bine. Dorinta
de a se sustrage spatiului mistic pe care l-a abordat Eliade este de inteles si reprezinta
o faza necesara, pana la un anumit punct, in evolutia ratiunii, in capacitatea intelegerii.
Eliade era unul din acei oameni care era capabil sa imbine misticul si ratiunea,
sa transcendeze categoriile si sa aduca ratiunea intr-un spatiu mai vast,
multidimensional, totodata, mentinand o metodologia stiintifica. Probabil nu
suntem inca pregatiti, cu totii, la disciplina pe care a propus-o. Frica de a "aluneca" in
"obscuritatea credintei", care cere sa crezi fara sa vezi, este inca foarte prezenta, dat
fiind relativa adolescenta a ratiunii noastre.
Despre Miracolul din Tekir
https://www.youtube.com/watch?v=zd8fGetLsWw
REGIZOR: RUXANDRA ZENIDE
CO-SCENARIST SI PRODUCATOR: ALEX IORDACHESCU
Prezentat în premieră internațională la Zurich Film Festival, “Miracolul din Tekir”, a fost
apreciat de critică și juriu, fiind premiat cu trofeul Emerging Award for Best Swiss Film.
Filmările pentru “Miracolul din Tekir” au avut loc la finalul anului 2014 și au durat 32 de zile.
Locațiile de filmare au fost în județul Buzău, la Vulcanii Noroioși și în județul Constanța:
Techirghiol, Constanța, Măgura, Năvodari.
Distribuția filmului este formată din: Dorotheea Petre (singura actriţă româncă pentru care
Festivalul de Film de la Cannes şi-a schimbat tradiţia, creând special un premiu pentru
incredibila ei performanţă din “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”), Bogdan Dumitrache
(“Poziţia copilului”, “Din dragoste cu cele mai bune intenţii”, “Loverboy”), Elina Löwensohn
(actriță de origine română, care a jucat în filme precum “Schindler's List”, „Un long dimanche
de fiançailles”, „The Wisdon of Crocodiles” alături de Jude Law și Timothy Spall) și George
Piștereanu (cunoscut publicului românesc pentru rolurile din “Eu când vreau să fluier, fluier”
și “Loverboy”).
Din echipa de producție a filmului fac parte directorul de imagine Hélène Louvart, renumită
pentru colaborările cu Agnes Varda, Wim Wenders, Claire Denis sau Leos Carax, iar monteur
este Nelly Quettier, cunoscută pentru filmele regizate de Leos Carax și Claire Denis.
În România, “Miracolul din Tekir”a fost lansat, in cinematografe, pe 4 martie, fiind distribuit de
Ultraviolet Media.
Sursa foto: arhiva personala a regizorului Alex Iordachescu, www.elefantfilms.ch
Autor & realizator interviu: Stefania Argeanu, documentare independenta
Sursa text: Stefania Argeanu, documentare independenta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu