Cuvinte cu ochi mari, albastri...

Cuvintele de sorginte eminesciana au ochii albastri

 Prin faurirea acestui articol amintesc cititorilor de pretutindeni ca,  astazi, 15 ianuarie, se împlinesc 162 de ani de la naşterea marelui poet, Mihai Eminescu.
Am cautat cu privirea poeziile lui Eminescu si  inedita corespondenta "Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit" cateva secunde in continuu...Am recitit si am resimtit, mi-am amintit de  "boabe mari de piatră scumpă." si de  "veştmintele vorbirii." care fac din  emotia eminesciana un permanent fior straveziu de cuvant cu ochi albastri, logosului fiindu-i transferate gene lungi, "haină de umbre şi raze","oceane de stele", "cugetare sacra" ...
Sufletul insetat de a se regasi in glasul "unduit" al trairilor intense, a caror semnificatie este dublata de ochiul rece al ratiunii, cauta rememorarea ca si cum aceasta ar (putea) prelungi "un nu stiu ce si-un nu stiu cum"...:
Pentru cei ce nu-mi inteleg cuvintele si  ramurile gandului princeps, pentru cei ce gasesc in versurile Luceafarului poemelor romanesti, Mihai Eminescu, "visul de poet", "o minune luninoasa", "dulci chemari", dar,  mai ales,  pentru a celebra subtilitatea, profunzimea si sensibilitatea umana transpusa in crearea de cuvinte, franturi de mister ce ne ofera o calatorie dincolo de nemarginirea timpului...
"Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
 Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea."