Pielea albastra si materialul genetic*

Articolul de fata a pornit de la o  constatare prin lentila realitatii stradale: Ideea simpla este ca:Mobilierul stradal, candva functionabil. este distrus cu indiferenta.
Va invit, asadar, sa faceti cunostinta cu propriile mele cuvinte dintr-o dimineata prematura,  treaza, in joia lui februar...


Parcurgem trezirea diminetilor oficiale aproape ritualic, urmand un desfasurator al activitatilor proprii, de luni pana vineri, prelungirea efortului sustinut de (intre)deschidere a pleoapelor fiind activa, uneori si pentru unii, chiar si sambata si duminica.
Astazi m-am trezit la ora 5:30 cu dorinta de a simti pulsul Iasului prin porii diminetii melancolizate, la pas,  acompaniata de  nuantele reci ale aerului, colorate viu, a remember, doar de afisele cu invitatii la spectacole, concerte si evenimente cu parfum cultural, care stateau cumva la panda, in asteptarea unui ochi ager, treaz, limpede si dispus sa guste informatia ce imbraca subtil cabinele telefonice.As indrazni sa spun ca secventele de randuri, hartii  mai mult sau mai putin artistic impregnate de cuvinte si imagini, tin caldura cabinelor telefonice albastrite nu atat de culoare pielii lor,  ci de chinurile "trecatorilor" care, in furia, agresivitatea si indiferenta lor, au descompus imaginea sticlei protectoare. Cioburi ramase ne vorbesc ori de cate ori trecem cu pasi grabinzi(sau nu) pe strazile unde oamenii au comportamente turbate.Si cum era de prevazut Haina mesajelor (d)intre oameni este descusuta, fragmente,  bucati intregi din afisul postat lasand locul cuvenit neatentiei sociale.
S-au uitat pasii ATITUDINII umane?


*in materialele urmatoare voi preciza conotatia notiunii de  material genetic