Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui...


"Sunt oameni in lumea asta pe care ii iubim,sau ii apreciem…sau care ne sunt dragi…si cu care poate de multe ori, nu pastram legatura asa cum am vrea..sau carora nu le spunem ce sentimente avem pentru ei ! ganditi-va din cand in cand..la oamenii din preajma voastra ..si spuneti-le ce va trece prin minte sau ce aveti in suflet"-sursa,  Doinita Oancea, o fiinta cu suflet frumos pe care eu o admir.

M-am regasit in acest mesaj inca de la prima citire a lui, aproape pe nerasuflate, cu emotii si amintiri zvacnind a oameni calzi, iradiind de bunatate, intelepciune, modestie si sensibilitate.

Asistam, deseori, la momente in care nu comunicam asa cum ne-am dori cu fiintele care ar merita sa fie invitate de noi, cei care le  admiram si pretuim, la dialogul sinceritatii, dialogul exprimarii cuvintelor exact asa cum (ne) sunt ele dictate, de-acolo, din memoria inimii.Si asta pentru ca, vrand-nevrand suntem martori la ceea ce Mircea Eliade spunea in felul lui irepetabil, de altfel: "Este întodeauna destinul marilor sinceritaţi şi marilor prietenii să pară ridicole".Mereu vor exista secvente de intamplari in care, parca ne-am fi dorit, sa mai spunem, chiar daca pe furis, un cuvant, sa mai povestim despre iluzii, aspiratii, incercari si povesti de viata fortuite...
si cu toate acestea nu o facem la timpul potrivit, amanand...momentul si automintindu-ne cu  pretextul:Am procedat bine acum.Nu se cuvenea.Data viitoare cu siguranta ii voi spune fara nici o ezitare.

Consider ca suntem in masura sa schimbam continuturi, sa adaugam fonduri de sinceritate, acolo unde teama si rusinea ne indeamna sa dam un pas inapoi.Ce-ar fi daca am incepe lista provocarilor  constructive cu noi insine?Sa asimilam ceea ce Panait Istrate  bine a mai consemnat:

 "Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii.Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui...Sa dai rasul, sa dai lacrimile...sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea...sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi sa plangi, nebuneste, din toata inima, satula de bucurie!Sa plangi un timp...si apoi sa razi!"