Intalnire cu sinceritatea umana...
Cu siguranta vi s-a intamplat sa va doriti o calatorie in timp, intr-un moment cu semnificatie.
O intoarcere la ziua serii si seara zilei de 15 mai 2012 doresc si eu.Cel mai probabil imi voi achizitiona un bilet cu destinatia catre intamplarile pe care incerc sa le evoc acum.Multumita colegilor frumosi si la suflet si la infatisare, deopotriva, Andrei si Corina(pe care i-am intalnit in ASJ), am fost martora editiei a III-a a Serilor Filmului Romanesc, seri care, pentru mine, raman magice.
Imi amintesc si acum emotia, curiozitatea, nerabdarea, dar mai ales emotia si zambetul pe care le purtam in inima in drum spre cea de-a doua seara de spectacol de la Ateneul Tatarasi.Pasii mei zburau in aerul de sarbatoare.Aproape ca nici nu-mi mai simteam mersul atunci cand i-am intalnit!Retina amintirilor va pastra mereu acele momente in care am cunoscut doi maestri intr-un sens atat de fin al cuvantului!...Ma refer la Sergiu Nicolaescu si Vladimir Gaitan.Pe primul l-am cercetat atent din priviri si i-am ascultat ademenita fiecare cuvant rostit, fiecare trimitere la fascinantul univers din spatele cortinei.Astazi, regizorul isi priveste spectatorii si maretele creatii dintr-o stea.
Cel de-al doilea mi-a oferit un dar: darul cunoasterii prin conversatie.Primul meu interviu cu iubitul actor Vladimir Gaitan a fost scris de penita timpului in acea zi impregnata de un admirabil curcubeu, chiar daca spre seara si-a facut simtita prezenta glasul ploii, secondat de cel al tunetului.Sala a devenit neincapatoare in timpul proiectiilor(Orient Express si Poker), atingand apogeul la dialogurile dintre spectatori si cei doi artisti.
Cand imi amintesc si chiar in aceasta clipa cand... secventialiatea intamplarilor parca tremura de emotia reintoarcerii in timp, simt fine nostalgii si o admiratie pura pentru cei ce au ramas sinceri, la fel ca la inceputurile devenirii.La fel ca la inceputurile cunoasterii.
 |
| Sursa foto: www.bubblews.com |
Imi amintesc si acum emotia, curiozitatea, nerabdarea, dar mai ales emotia si zambetul pe care le purtam in inima in drum spre cea de-a doua seara de spectacol de la Ateneul Tatarasi.Pasii mei zburau in aerul de sarbatoare.Aproape ca nici nu-mi mai simteam mersul atunci cand i-am intalnit!Retina amintirilor va pastra mereu acele momente in care am cunoscut doi maestri intr-un sens atat de fin al cuvantului!...Ma refer la Sergiu Nicolaescu si Vladimir Gaitan.Pe primul l-am cercetat atent din priviri si i-am ascultat ademenita fiecare cuvant rostit, fiecare trimitere la fascinantul univers din spatele cortinei.Astazi, regizorul isi priveste spectatorii si maretele creatii dintr-o stea.
Cel de-al doilea mi-a oferit un dar: darul cunoasterii prin conversatie.Primul meu interviu cu iubitul actor Vladimir Gaitan a fost scris de penita timpului in acea zi impregnata de un admirabil curcubeu, chiar daca spre seara si-a facut simtita prezenta glasul ploii, secondat de cel al tunetului.Sala a devenit neincapatoare in timpul proiectiilor(Orient Express si Poker), atingand apogeul la dialogurile dintre spectatori si cei doi artisti.
Cand imi amintesc si chiar in aceasta clipa cand... secventialiatea intamplarilor parca tremura de emotia reintoarcerii in timp, simt fine nostalgii si o admiratie pura pentru cei ce au ramas sinceri, la fel ca la inceputurile devenirii.La fel ca la inceputurile cunoasterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu