LA MULTI ANI, Anca!!!
Prietenie cu mireasma de mere coapte, prietenie precum fericirea zapezii ...
Noaptea
pregateste povesti tesute de condeiul zilelor trecute...In calimara cerului,
apar cuvinte frumoase, oameni buni, istorisiri, secrete de imbratisat zapada
care e in drumul sufletului nostru...
Iti scriu la ceas tarziu.Orologiul meu indica
linistit, in nelinistea acelor sale care alunga cu spor secundele, o ora in
forma de 1.
Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge
inima spune si-acum Gabriel Garcia Marquez
in 13 randuri despre viata celor ce il (re)citesc…
Nu eram sigura cu ce sa
incep.Tu ma cunosti prea bine.Ma simt vinovata.Nu ti-am mai scris de ceva timp.Am uitat sa mai gasesc timp.Am uitat sa-mi amintesc...
Uitarea mea nu are sambure de explicatie.E aproape identica cu o stare
nemiloasa care ma avertizeaza oarecum :”Daca
uiti, te ratacesti!”E un cumul de intamplari, emotii, cuvinte care imi readuc, in fata, labirintul asta al uitarii lucrurilor
importante.Iarta-ma, te rog!
Mi-ai
intins o mana si, de fapt, mi-ai daruit o stea pretioasa: steaua sperantei, a
perseverentei si curajului de a continua impotriva obstacolelor (si nu au fost
putine) ceea ce am inceput.In lipsa ta, acum iarasi ma incearca acele senzatii
de neputinta. Stii, ma simt uneori sleita de orice putere, de-abia mai pot respira
aerul!Tot de la tine stiu ca nu am voie sa ma plang si ai dreptate, Anca.
As putea completa aici cu o parte dintr-o portie de cuvinte pe care mi-a incredintat- o o persoana pe care eu o respect nespus.Mi-a spus asa: “Omul serios nu are, in viata lui, motive a se plange!” Imi amintesc mereu cuvintele tale incurajatoare, relatarile cu talc, serile care incepeau dupa seminarul de germana sau cel de psihologie sociala, in care plimbarile, in compania covrigilor proaspeti, parfumati de prezenta vioaie a merelor, ne conduceau spre drumul de casa cu alte si alte ganduri, dar totodata aceleasi, pentru ca aveau in ele esenta optimismului, istorisiri despre povestile regasite in oameni dragi si cate si mai cate!
As putea completa aici cu o parte dintr-o portie de cuvinte pe care mi-a incredintat- o o persoana pe care eu o respect nespus.Mi-a spus asa: “Omul serios nu are, in viata lui, motive a se plange!” Imi amintesc mereu cuvintele tale incurajatoare, relatarile cu talc, serile care incepeau dupa seminarul de germana sau cel de psihologie sociala, in care plimbarile, in compania covrigilor proaspeti, parfumati de prezenta vioaie a merelor, ne conduceau spre drumul de casa cu alte si alte ganduri, dar totodata aceleasi, pentru ca aveau in ele esenta optimismului, istorisiri despre povestile regasite in oameni dragi si cate si mai cate!
Mi-ai
inseninat acea zi in care m-ai oprit din drum.Nu am auzit la inceput cand m-ai
strigat.Mergeam, dar eram absenta, poate
pentru ca priveam cu lacrimi in preajma mea, lacrimi care pot fi cuantificate doar daca-mi amintesc, din
nou, doua cuvinte, dintre care unul e sigur: statistica …Acum, acele lacrimi au
ceva dulce in ele: o multumire care se grabeste sa ajunga la tine.
Anul acesta m-am
apropiat, mai mult, prin ceea ce am simtit la cote imense de starile de aici, pe care ti le transmit, cu tot dragul, de ziua ta:
"Într-o zi am
întrebat un înţelept: "Putem uita oamenii?" şi el mi-a răspuns:
"Ii putem uita pe cei cu care am râs, dar nu îi putem uita pe cei cu care
am plâns."
Claudio Masiero
Claudio Masiero
Viata este,
de fapt, o succesiune de binecuvantari/+ Viata este fragila.Oamenii
pe care-i iubesti, la fel.De aceea, pretuieste clipa care iti este ingaduita in
preajma lor.
Aici trebuie sa adaug ca au fost oxigen si, totodata, cheia salvarii, cuvintele urmatoare:
Aici trebuie sa adaug ca au fost oxigen si, totodata, cheia salvarii, cuvintele urmatoare:
Dacă
vrei să păstrezi indiferent ce relaţie cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o
rudă apropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţi copiilor,
părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici o relaţie nu e posibilă.
Ileana Vulpescu, Arta
Conversatiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu