Pavel ŞUŞARĂ: E mai interesant misterul decat elucidarea lui
Sursa foto: din sertarul meu personal
Chiar daca titlul pare a fi un extras dintr-un interviu cu maestrul istoriei artei contemporane, Pavel Șușară, de fapt e un succint text care are la baza bucuria descoperirii unui astfel de scriitor si unui astfel de om, in urma cu o saptamana de zile. Mai multe amanunte nu voi dezvalui, poate si pentru ca rezonez cu ideea conform careia: misterul este interesant atat timp cat ramane mister.
Pe de alta parte, subliniez necesitatea cunoasterii textelor ce se intalnesc, se proiecteaza la esentialitatea itinerariilor plastice si a conditiei umane, dovedindu-se a fi simtite ca o devenire prin celalalt, in stil yalomian.Ca si cum daca ne-am cunoaste, pana in adancurile profunzimilor, timpii ar inceta sa ne mai priveasca reticent din cronologic, si ne-ar imbogati raportarile mnezice prin accesul la simultan.
Un curs de arta, de geografie a decodificarii substantelor atitudinale si comportamentale.Simultan, un curs de psihologia invatarii, de didactica a realitatii senzorial-perceptive.Fiecare text care ii poarta numele este asemenea culorii asezate tandru pe panza alba.
Descoperita asa, prin arta plastica care vorbeste cu voluptate tango cu literatura constiintei universale, psihologia isi redobandeste echilibrul, coloana vertebrala a propriei substante launtrice.Simultan, un curs si un seminar de PSIHOLOGIE AUTENTICA, CU SUFLET, CU VIATA, CU EMOTII si SENTIMENTE, la intalnirile concrete dintre OM si conditia umana privita, tradusa, impartasita in ipostaza de "concentrat cosmic."
Ma refer la omul Pavel Susara, un cunoscator profund al resortului mundan care, prin felul, magnetismul in care scrie literele imbratisandu-le cu reprezentarea cromatica, TRANSMITE stari de spirit.Si propune o lectura armonica a imaginii, a universului, sub semnul omeniei.
Recomand articolele al caror autor este istoricul de arta Pavel Șușară.
Dintre acestea, le mentionez pe cele printate ( a printa un text e sinonim cu a-l citi in continuturile lui ideale) si devorate ochiometric in aceasta saptamana, insumand 7 zile care au trecut prin cronologic.Daca e sa contabilizez efectele resimtite in plan simultan, abia a trecut o secunda:
Arta si geopolitica, Ochiul lui Sorescu, Culoarea, intre geometrie si incantatie, Caragiale si Brancusi, O arta a contrariilor, Privirea prin fereastra tabloului, Despre obiect si iluzie, Expresionismul si codurile spirituale, Monumentul public-intre istorie si fictiune, Paradoxurile statuarului romanesc, Peisajul in pictura romaneasca, Mic dictionar de clasici ai sculpturii contemporane, Artistul si Orasul, Somatiile memoriei(...dupa 19 ani).
Referitor la cartile dumnealui, sunt in curs de descoperire, promit sa fac pasi concreti si in acest sens.Si sa va dau de veste...
"Artistii cu o puternica amprenta locala, cu o iconografie si cu o cromatica usor de identificat, sunt cei proveniti din zone sensibile, atat din punct de vedere politic, cat si din punct de vedere cultural si religios: tarile arabe, africane si partial, China, Rusia si Mexic.In rest, fara ca identitatea profunda a artistului sau a culturii din care el provine
sa fie in vreun fel alterata, retorica identitara dispare, si ea este suplinita prin elemente subtile, de ordin stilistic si temperamental.In acest sens, desi nu exista nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, in fond, artistii din aceste zone sunt usor de recunoscut printr-un anumit tip de gandire a formei, de realizare tehnica nemijlocita si printr-o subtila emisie spirituala.
(...)Receptate chiar si numai din acest unghi, sugestiile expozitiei sunt extrem de interesante din punct de vedere psihologic si socio-cultural: artistul occidental este mult mai prudent si mult mai putin motivat in ceea ce priveste dorinta de afirmare si nevoia de comunicare, el exploatand ofertele cu un tonus egal, fara fluctuatii si cu o evidenta, chiar daca subinteleasa, convingere ca totul este stabil si mereu disponibil, in timp ce artistul din spatiul ex-comunist, cel asiatic si cel din America Latina are o nevoie imperativa de comunicare, o dorinta de afirmare aproape ultimativa si manifesta acea urgenta de a raspunde la solicitare ca si cand a doua sansa nu s-ar mai ivi."
Pavel Susara, despre Bienala Internationala de Gravura de la Ploiesti, in cronica plastica: Arta si geopolitica, Romania literara nr.1/22 ianuarie 2010
"Chiar daca este un act solitar, scrisul nu trebuie inteles ca un ritual, ca un dans, in singuratate: dimpotriva, este o baie in lume, o scufundare in capilarele ei in plina combustie si doldora de seve."
"(...)Victor Ieronim Stoichita, asemenea chiromantului care nu citeste palma, ci in palma, citeste in imagine, in tablou, in forma, adica dincolo, in transparenta.Si ceea ce vede el dincolo este mult mai viu si mai tulburator, in planul sensibilitatii si in acela al ideii, decat s-ar putea vedea strict acolo."
"Cartile sale pornesc invariabil de la imagine, de la imaginea consacrata, de la faptul muzeistic, insa din chiar clipa in care a fost luata in stapanire, imaginea incepe sa vorbeasca imprevizibil, cu alte voci, si sfarseste ca o materie organica intr-o baie de acizi, adica se dizolva iremediabil.
— citind Pavel Susara, Privirea prin fereastra tabloului, Romania literara nr.44/6 noiembrie 2009"Toate cartile mele au fost lasate la dospit, cele mai multe douazeci de ani, cateva doar 3-4, iar Sissi, zece.Din moment ce o carte a fost scrisa, ea iese din orice regim de urgenta, mai ales ca trebuie sa-si dovedeasca vitalitatea, si cum ar putea-o face altfel decat asteptand?
...Am refuzat sistematic( si programatic) sa public carti adunand laolalta cronici.Era simplu, umpleam o biblioteca si, pana la urma, poate chiar era un act util.
(continuarea marturisirii in imagine)
"Cartea, in ansamblul ei, rememoreaza biblioteci si civilizatii pierdute." — citind Despre obiect si iluzie, Pavel Susara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu