Grigore Vieru: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu, viaţa întreagă, am visat să trec Prutul. "
Buchete de steaguri, in traditionalele culori : rosu, galben si albastru, au fost purtate in maini de catre miile de oameni de pe ambele maluri ale Prutului, iar pe masura ce vantul le amplifica inaltimea, sentimentul de emotie, alaturi de cel de coplesire, era din ce in ce mai intens resimtit.Autocare sosite din variate puncte geografice nationale si internationale, jandarmi, jurnalisti si cameramani, echipaje speciale ale Politiei Romane, (din nou) steaguri care inlocuiau prezenta copacilor, depasindu-i vizibil, zeci de fotoreporteri, sute si mii de aparate foto, camere video, telefoane mobile inteligente care au avut un singur obiectiv in sambata zilei de 11 iulie : cel de a surprinde momentul, prezentul istoric si de a-l adauga la colectiile de amintiri cu impact ale retinei personale.Pentru ca nu ai o asemenea ocazie in fiecare zi.In acest caz, asteptarea s-a cuantificat in aproximativ 300 luni de zile.Sau poate (si) pentru ca : "In aceeasi limba / Toata lumea plange, / In aceeasi limba / Rade un pamant. / Ci doar in limba ta / Durerea poti s-o mangai, / Iar bucuria / S-o preschimbi in cant. " (G. Vieru, In limba ta)
Privind aceasta multime --- care a preschimbat bucuria in cantec duios de nai, in aducerile aminte ale vocilor interpretilor Doina si Ion Aldea Teodorovici invocand "zidirea soarelui", "un cer cu stele sudice", "străvechea şi frumoasa ţară", "maiastra-ţi carte" din literele careia "De avem sau nu dreptate, / Emïnescu să ne judece." --- din susul cerului, din inima norilor, arta poetica a lui Grigore Vieru a trecut si ea Podul de Flori, alegand sa reflecteze, sub semnul vesniciei, la propriile sale idealuri (in)scrise cu sufletul in fondul nostalgic al literelor si lasate cu daruire in cartea testamentului literar a romanilor de pretutindeni : "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu, viaţa întreagă, am visat să trec Prutul. "
Sonoritatea Podului de flori refacut in cursul zilei de sambata, 11 iulie 2015, la Ungheni, a avut un ambitus istoric, la propriu, cumuland in cifre, atmosfera, idei, sentimente si cuvinte: 25 de ani de la manifestarea din '90, 1000 de tineri care au pornit pe jos, din Chisinau spre Bucuresti, glasurile entuziaste ale Tinerilor Moldovei care au strigat, vioi si imperativ, in timp ce traversau podul feroviar : "Unire!", "Basarabia e Romania!", "Traiasca, traiasca, traiasca si infloreasca Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca!", "Limba romana, unica stapana!", "Romania n-a avut granita la Prut!" Si, in aceeasi masura, bilantul unei zile de vara memorabile cuprinde : motivatiile puternice, care au facut posibila uitarea, pret de cateva ore bune si chiar de zile intregi, in unele cazuri, a oboselii fizice, a senzatiei de disconfort purtata de talpile batatorite, determinari care se citesc in privirile fiecarui participant.In acest sens, razele de bucurie intiparite pe chipuri, semne ale multumirii date de traseul parcurs, trimiteau parca, ecouri de lumina, in aer, iar vazduhul devenea senin si binedispus. Resorturile interioare au contribuit la transgresarea limitelor proprii, fie ca vorbim de limite economice, sociale, psihologice si, bineinteles, de cele istorice. geografice, temporale si temporare, printre acestea din urma, numarandu-se efortul celor care au ales sa se detaseze de mirajul oricarei alte activitati sezoniere, strabatand fie pe jos, la pas, fie intr-un mijloc de transport arhiplin, pe canicula, itinerarul Podului de Flori, ale carui coordonate au fost fie Iasi-Ungheni/ Chisinau - Bucuresti, fie pe unde i-a ghidat istoria propriilor obiceiuri si credinte.In orice caz, undeva, in Romania ...
Mentionez ca dirijori si, totodata, organizatori ai evenimentului au fost studentii mai multor organizatii non-guvernamentale care sustin unirea Republicii Moldova cu Romania.
Autor : Stefania Agnes
Sursa foto: arhiva personala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu