Pornim in directia luminii calauzitoare, dialogul prezent, cu un buchet de cuvinte ce invita la o aprofundata reflectie, insotind, totodata, parcursul intrebarilor mele si al raspunsurilor Ioanei Maria Lupascu, pianista, solist – concertista la Filarmonica “Paul Constantinescu”, din Ploiesti.
_______________________________________________________________________
“… De la
mama am învățat sa comunic mereu cu Dumnezeu.
Când ești pe cale, adesea un răspuns naște alte zece întrebari.
Toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt
de folos.
Nu cred
ca un creștin este ortodox, de acasă de la el. Noi nu mai suntem Moise, sa
vorbim direct cu Dumnezeu. Este o îndrăzneală și o neobrazare, o mândrie luciferica
rătăcitoare. Dumnezeu a lăsat preoții ca intermediari, doar ei pot săvârși
tainele pe care noi nu le putem face singuri. Când îți este sete, mergi sa bei
apa, nu? Nu aștepți sa-ți picure Dumnezeu din cer. Asa și cu mersul la
biserica.
Povestea lui Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor, are frumusețea trandafirilor albi. Omenește nu era posibil sa reziști.
Saint Saens prezintă în opera lui un mix de culori, și emoții, și stiluri. Pe de o parte, atras de baroc, de Haendel, pe de alta parte, cu o mare admirație pentru Mendelssohn și Franz Liszt. În muzica lui, găsim toate aceste influente. Un romantic ce are culori neobaroce, cu virtuozitate bogata lisztiana, amestecată în polifonie. Muzica lui are complexități și culori bogate.
Inspirația vine de la Duhul Sfant.
Muzica este o poveste spusa prin emoția sunetului.
Pacea inimii este cea mai importanta. Știe
Dumnezeu momentul pentru toate… “
Ioana Maria Lupascu, pianista, solist – concertista la Filarmonica
“Paul Constantinescu”, din Ploiesti
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Stefania Argeanu : Care sunt beneficiile conectării permanente cu
universul credinței?
Ioana Maria Lupascu : Firescul. Este traiul omului firesc, natural, organic, conectat
la sursa. Am fost născuți sa fim asa și orice deviere ne aduce lipsa,
nefericire, gol, depresie, neliniște. Vedem, uneori, oameni aparent
fericiți care au foarte multe, dar neavând pe Dumnezeu, sunt într- o permanenta
căutare, lipsa. Pare ca le lipsește : un alt partener, un nou titlu, o noua
mașina, mereu le lipsește ceva. Dumnezeu este ceea ce le lipsește, de
fapt.
La răspunsurile care macină pe fiecare din noi. Răspunsurile sunt simple și, adesea, evidente, dar noi cautam complicații și facem ocolișuri acestui drum.
Care este modalitatea
ta definitorie de a iniția un dialog cu instanța divină? Sub semnul cărei
atmosfere? Ce percepi, la nivel lăuntric, după un astfel de moment
tainic?
Rugăciunea. Nu este un
ritual. Uneori este acasă, alteori pe drum, în sala de concert, în Biserica.
Oriunde. De multe ori, vorbesc cu Dumnezeu la tot pasul și ma rog în toate cele
ale zilei. Dumnezeu e și Tata, și prieten, este firesc sa ne adresam Lui mereu.
Mama mea spunea asa :”Doamne, ajuta - ma sa termin treaba, ca sunt obosita”, “Doamne,
îți mulțumesc că m-ai ajutat sa și gătesc, sa și fac curat, sa ajut și fata și
sa plec, la timp, la serviciu ", “Doamne, m - a rugat x sa îl ajut în acel fel, ajuta- ma Doamne". De la ea am
învățat sa comunic mereu cu Dumnezeu.
Care au fost cele mai
ardente întrebări la care căutai răspunsuri și care, ulterior, te-au
(re)direcționat către deslușirea, explorarea vieții sfinților / literatura
religioasă ?
Sensul vieții noastre,
sensul morții, viata de apoi, judecata, trecerea noastră, încercările,
obstacolele, ispitele, rostul și sensul diferitelor situații din viata.
Odată cu moartea
tatălui meu, brusca și dureroasa, a venit necesitatea de a înțelege cum s-a
întâmplat asta și cum se întâmplă astfel de tragedii, în viata cuiva. Am citit,
atunci, zeci și zeci de cărți religioase. Acum găsim multe informatii și pe
internet, atunci, în 2005, nu prea găseam și eram o devoratoare de cărți
ortodoxe. Sunt și acum, însă acum internetul ne ajuta sa avem acces, mai
repede, la răspunsuri.
Există un timp al
primirii răspunsurilor? Sunt ele cele așteptate? Când au sosit
răspunsurile?
Unele raspunsuri vin
repede, altele mai greu. Când ești pe cale, adesea un răspuns naște alte zece
întrebari. Este timpul potrivit și rânduit pentru fiece răspuns. Dumnezeu le
rânduiește pe toate sa vina la timpul potrivit. Toate ne sunt îngăduite, dar nu
toate ne sunt de folos.
Ce se întâmplă în
viața unui artist, o dată ce se întâlnește cu rugăciunea? Ce semnificații a
cumulat ea pentru tine, pe parcursul timpului? Au existat mai multe moduri de
raportare la rugăciune? Ce reflexii rămân în sufletul tău după momentul
rugăciunii? În ce fel poate deveni rugăciunea un modus vivendi?
Prin practica deasa,
devine modus vivendi.
În viata unui artist,
ca în viata oricărui om, se produce naturalul, este firesc sa ne întâlnim cu
rugăciunea și sa o păstrăm, în viata noastră, zilnic.
Artistul este un canal
de transmitere a emoțiilor. Harul primit de artist este de la Domnul. Unind
aceste doua idei rezolvam simplu ecuația. Artistul trebuie sa ducă mai departe
rugăciunea, în arta lui, sa o transmită oamenilor.
De multe ori, în viata mea, rugăciunea a adus liniște, a împlinit rugăminți fierbinți, sau m-a ajutat sa accept neîmplinire, sa înțeleg, poate, ca Dumnezeu are alt drum pentru mine și sa accept asta. M-a ajutat sa vad greșeala și m-a întărit sa ma pot corecta. Multe se întâmplă din cauza noastră și, din mândrie, nu ne dam seama. Ne consideram perfecți, dar nu e asa. Prin greșeli ne depărtam singuri de la drumul nostru frumos. Sa le spunem greșeli, sa le spunem păcate…
Care sunt elementele
cheie de care ființa umană are nevoie pentru a face loc în propria-i viață
practicării religiei ? Cum realizăm trecerea de la teorie la practică? Este o
trecere sau o îmbinare? Cum știm că am dizat echilibrat cele două aspecte ale
paradigmei ? Ce înseamnă practica atunci când vorbim despre religie, în
accepția ta ?
Elementele, în viata
fiecăruia, sunt diferite. Unii primesc educația creștină din frageda pruncie,
alții au brusc o luminare, alții o primesc prin prieteni sau soți, altora le
sunt necesare momente de suferință ca să se apropie de Adevăr. Practica, nu în
accepțiunea mea, ci în felul firesc este : mersul la biserica, postul,
rugăciunea zilnica, spovedania, participarea la Sf. Liturghie, împărtășania. Nu
cred ca un creștin este ortodox, de acasă de la el. Noi nu mai suntem Moise, sa
vorbim direct cu Dumnezeu. Este o îndrăzneală și o neobrazare, o mândrie
luciferica rătăcitoare. Dumnezeu a lăsat preoții ca intermediari, doar ei pot
săvârși tainele pe care noi nu le putem face singuri. Când îți este sete, mergi
sa bei apa, nu? Nu aștepți sa-ți picure Dumnezeu din cer. Asa și cu mersul la
biserica.
Cauți un duhovnic sa
îți placa, sunt atâția în ziua de azi. Mulți spun ; “… nu merg, ca preotul face
nu știu ce…” Cum ar fi sa spui : “…am găsit un profesor, care nu-mi place și,
de aceea, nu mai merg niciodata la școală”. Sau “… un doctor s-a purtat nu știu
cum, nu mai cred în mersul la spital”,
sau “…un vânzător s-a răstit la mine, înseamnă că tagma vânzătorilor e
viciata și nu mai cumpăr nimic, de nicăieri…” Sa fim serioși!
Cum se scrie pentru
tine, Ioana, povestea lui Valeriu Gafencu? Cine a fost Valeriu Gafencu, în
viziunea ta?
Povestea lui Valeriu,
Sfântul închisorilor, are frumusețea trandafirilor albi. Ca povestea lui, toate
poveștile sfinților mucenici torturați în închisorile comuniste. Sunt povesti
de groaza, de spini, de sânge, de teroare, de crime cumplite, de torturi de
neimaginat. Dar Dumnezeu a îngăduit, pentru ca, iată, neamul roman a
câștigat sfinți mulți la care putem sa ne rugam. Rugăciunea lor este
puternica și mijlocirea lor pentru acest popor este atât de utila, mai
ales azi, când totul e atât de rău. Faptul ca ei au rezistat acolo, este
mărturia prezentei Maicii Domnului a lui Dumnezeu printre noi. Omenește nu era
posibil sa reziști. Eu am citit multe cărți, marturii ale acestor orori. Indemn
pe oricine sa cumpere “Întoarcerea la Hristos”, a lui Ioan Ianolide și “Imn
pentru crucea purtata”, de Virgil
Maxim.
O rugăciune preferată
de tine, pe care ai rostit-o într-o situație-cheie și în urma căreia ai simțit
că primești răspunsul așteptat/ un semn care ti-a sporit credința...
Au fost sute și mii de
astfel de momente. De la lucruri mici, ca prinsul unui tren, pana la marile
rugăciuni fierbinți pentru viata noastră sau a celor dragi, am simțit prezenta
lui Dumnezeu în viata mea, ca a unui TATA care m-a purtat pe palmă. Și când am
căzut din vina mea, a fost acolo sa ma ajute sa ma ridic. Asa se petrece în
viata tuturor.
Poate ca des și ușor
de spus, pe lângă Tatăl Nostru, este rugăciunea inimii ; “ Doamne Iisuse
Hristoase, miluiește - ma pe mine, păcătoasa. Sau cu variant :” Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioară Maria, miluiește - ma pe mine, păcătoasa. “
De la tine aflu,
Ioana, ca 2021 este centenar Saint Saens.
Fiecare an de obicei
aduce o mare sărbătoare. Este și centenar Astor Piazzolla, compozitor cantat
mult de mine.
Ce este esențial să
știm despre acest compozitor francez al epocii romantice, cunoscut îndeosebi
datorită operei sale de factură biblică, intitulată " Samson și
Dalila"? De ce tocmai această operă, din cele 12 ale sale, suscită și
astăzi o deosebită atenție?
Poate pentru muzica
deosebita, dar poate și subiectul, care ne aduce atâtea învățăminte, ca orice
poveste biblica. Saint Saens prezintă în opera lui un mix de culori, și emoții,
și stiluri. Pe de o parte, atras de baroc, de Haendel, pe de alta parte, cu o
mare admirație pentru Mendelssohn și Franz Liszt. În muzica lui, găsim
toate aceste influente. Un romantic ce are culori neobaroce, cu
virtuozitate bogata lisztiana, amestecată în polifonie. Muzica lui are
complexități și culori bogate. Era și un om cu mult simt al umorului, lucru ce
se transfera și în compoziții, de exemplu “Carnavalul Animalelor”.
https://www.youtube.com/watch?v=5LOFhsksAYw
De unde provine inspirația artistică, Ioana?
Care sunt adjuvantii ei, astfel încât de la gând să ajungă fapt implinit,
misiune îndeplinită? Ce se poate face pentru a antrena/ a spori fazele de
inspirație, creativitate, ingenuitate?
Inspirația vine de la
Duhul Sfant. Ce se pare face? Antrenament cu binecuvantare :). Antrenam
inspirația, luam binecuvantare de la duhovnic, postim, ne rugam la
Dumnezeu, cerem Duhului Sfant sa ne fie alături, sa ne insufle inspirația
creatoare.
Tu și pianul,
poveștile lui, poveștile tale, ale voastre ... și desigur, scena : globul
întreg, un infinit uman și celest care așteaptă să primească de la tine fagurii
soarelui olfactiv pentru a se simti altfel, mai bine, mai ozonati, conectați cu
propriul sine...Această atmosferă mă duce cu gândul la ceea ce ar suna cam așa
: tu și pianul sunteți purtătorii unor povești... Cum ți se dezvăluie ție
această "activitate" care vine suplimentar celei de a interpreta la
clapele pianului o lucrare muzicală? În ce măsură este un continuum, o
prelungire perpetuă, o infuzie de stări și emoții vitale, de ambele părți ale
scenei?
Muzica este o poveste
spusa prin emoția sunetului. În fiecare interpretare, interpretul își pune
emoția și trăirea personala. Povestea compozitorului și a muzicii se îmbină cu
povestea artistului . Acestea ajung la public, prin intermediul pianului, în cazul meu .
Pianista Ioana Maria
Lupascu este purtătoarea căror povești?
Povestile mele, ale
sufletului meu, rugăciunile, poveștile pieselor pe care le cant.
 |
 |
Și pentru că o conexiune
atât de bună cu tematica acestei întrebari tip - matrioska se cerea continuată
și trecută prin straturi de culori și percepții, precum este cea care reiese
din următorul șirag de cuvinte, îți propun să reflectezi la : " Nu există
neliniște mai mare decât aceea de a purta în tine o poveste pe care n-ai spus-o
încă. "
Zora Neale
Hurston
Dar.... Toate la
timpul lor. Când va veni vremea, va fi spusa. Pacea inimii este cea mai
importanta. Știe Dumnezeu momentul pentru toate.
"În absența
sacrului, nimic nu este sacru, totul este de vânzare. " Ore Lyons
Cu totul de acord.
Chiar și... Sufletul.
Suntem stropii de rouă
așezați pe floarea de lotus...
Minunate, delicate și
suave cuvinte pentru a încheia interviul, pentru care îți mulțumesc, Stefania.
Iti multumesc, la
randul meu, Ioana, atat pentru generozitatea timpului oferit,
prezenta soarelui muzical care s-a instalat in spatiul dintre liniile de dialog
unite intr-o infinita imbratisare, cat si pentru aceasta primavara pianistica,
in debutul careia ne intalnim, inca o data, bucurandu-ne impreuna de ceasca
noastra de cultura.
Dialogul cu pianista
Ioana Maria Lupascu este pregatit de Stefania Argeanu, pentru Ceasca de
Cultura.
http://www.ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=5544
martie 2021
Sursa text : Stefania
Argeanu
Autor : Stefania Argeanu
Sursa foto : din arhiva personala a pianistei Ioana Maria Lupascu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu