"Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt nenumărați", Nichita Stănescu

Am împlinit, de curând, 10 ani de la inițierea în geografia psihologiei umane, ceea ce chiar credeam că vom studia, aprofunda și practica încă de pe băncile facultății. Însă, cum teoria nu prea rimează și nici nu dansează cu practica, ne-am trezit cu frecvențe relative, frecvențe cumulate, curba lui Gauss, piramida lui Pascal și serii interminabile de formule statistice... Și, cum există un procent de fracție luminoasă în aproape orice experiență academică, și a noastră a cunoscut momentul ei de apogeu, dobândind semnificații imblanzitoare ale unui sistem de multe ori ilogic, neprofesionist, corupt, trist, etc, prin cunoașterea unor suflete cu care am rezonat instant. Din priviri, din cuvinte rostite, din (pre)sesiuni îndelung muncite în adevărate sesiuni de nopți albe, de zile cu buchete dense de întrebări și, deseori, fără un răspuns . O energie solară, cu parfum de cafea, cu sunetul zăpezii troienite, scârțâind sub pașii noștri de pe străzile din depărtarea-apropierea universității și drumul grăbit spre sala bibliotecii,cursurile din amfiteatru sau sălile seminariilor. Pentru mine, prietenia cu două colege apropiate sufletului meu a contribuit la percepția afectivă, optimistă, cu zâmbetul activat în miezul profund al inimii. Fără ele, inițierea mea în experiența academică ar fi fost de nepovestit. Mulțumesc, fetelor, Anca & Roxana ! Desigur că anii ce au zburat și-au pus amprenta asupra unor intervale de timp considerabile, în care am fost departe una de cealaltă, însă cu fiecare revedere, emoția era aceeași, trainica, de intensitate infinită, precum este și bucuria de a ne împărtăși reciproc fragmente din existența noastră necunoscută până în momentul reluării ceremoniei latte-ului infriscat sau ceaiului cu gust persistent și fierbinte de vișine/ fructe de pădure. Draga mea Anca, îți mărturisesc și aici recunoștința mea pentru "recrutarea" în universul tău prietenos, pentru toate discuțiile de dinaintea, din pauza cursurilor, seminariilor, respectiv din " prelungiri", pentru empatia,generozitatea umană și intelectuală,dăruite, pentru efectul tău tonic, mereu deschizător de alte soluții, perspective, viziuni. Timpul și spațiul de-atunci, precum și cel al prezentului, capătă dimensiunile unei realități afective dilatate, în sensul unui timp sacru, blând, îngăduitor, ale cărui trilioane de secunde se disipeaza în infinite particule strălucitoare, asemenea unui veritabil diamant.