Dincolo de "nu"...si 

Dincolo de "da"

Inima este pozitiva.Asa cum mintea spune "nu", inima spune "da".Desigur este mai bine sa spunem  "da" decat sa spunem "nu",  pentru ca nu putem trai cu adevarat spunand  "nu".Cu cat invocam negatia cat  mai des, cu atat devenim mai inchistati,  mai inchisi,  mai putin vii.In cazul in care continuam sa spunem "nu" la absolut orice, vom disparea farama cu farama.In cele din urma va ramane o viata  foarte goala, lipsita de semnificatie, de sens, fara bucurie, fara dans, fara celebrare.
Este mai bine sa fim pozitivi...cu cat suntem mai pozitivi, cu atat ne deplasam mai mult spre INIMA.Inima nu cunoaste vreun limbaj negativ.Inima nu intreaba niciodata:"Ce este frumusetea?"Se bucura de ea si, bucurandu-se de ea, stie ce este.Nu o poate defini, nu se poate explica pe sine, pentru ca experienta este de asa fel incat e inexplicabila, inexprimabila.Inima stie ce este dragostea, fara sa intrebe.Mintea stie numai intrebari, pe cand inima are raspunsurile.Mintea continua sa intrebe, dar nu poate raspunde.
Inima nu are intrebari-acesta este unul dintre misterele vietii-, are toate raspunsurile.Inima cunoaste slava vietii, extraordinara bucurie a simplei existente.Inima este capabila de celebrare, dar nu intreaba niciodata.De aceea mintea crede ca inima este oarba.Mintea este plina de indoieli, inima este plina de incredere;sunt complet opuse.Egoul este o celula de inchisoare creata din caramizile "nu"-urilor; negativismul este cel care il alimenteaza.Asa incat, daca avem de ales intre negativ si pozitiv, sa alegem pozitivul-vom avea o perspectiva mai larga; cateva ferestre si usi vor fi deschise, astfel incat vantul, soarele si ploaia ne vor fi accesibile.Vom putea intrezari cerul liber de afara, stelele si luna.Uneori parfumul florilor se va proiecta in  noi si uneori vom fi infiorati  pur si simplu de bucuria de a fi in viata.Este mai usor sa trecem de la "da" la ceea ce se afla dincolo.Ceea ce se afla dincolo nu este nici pozitiv,nici negativ:ceea ce se afla DINCOLO este divinitate, ceea ce se afla DINCOLO este iluminare.

"Nu e vorba de o criza economica, ci de o criza a sufletului, a inimii[...]"

In drumul nostru spre facultate, serviciu, institutii publice- politice, media sau culturale-, zilnic auzim (cu sau fara voia noastra), plangeri care se rezuma la "expresia vedeta a anului":"E criza...Nu mai avem bani", sustinuta de anticul oftat:"offfffffffffffff..."...De parca totul s-ar rezuma la bani.Cu totii avem nevoie de bani, pentru a ne indeplini diferite responsabilitati, insa , de sentimente nu avem nevoie?De ce neglijam,sentimentele?De ce negam inima?De ce ne bazam numai pe intelect?Nu e vorba de o criza economica, ci de o criza a sufletului, a inimii...
Individualitatea poate fi impartita, insa,  asta numai in scopul de a o intelege; altfel, nu exista divizare.Ea este o singura unitate, un tot.Acest intreg cuprinde capul, inima si fiinta.
Intelectul este o functie a capului, instinctul este o functie a corpului, iar intuitia este o functie a inimii.Persoana inteleapta este cea care creeaza armonie intre cap, inima si corp.Aceasta armonie duce la dezvaluirea sursei vietii.Iar acesta este cel mai mare extaz cu putinta.De ce nu suntem in stare sa ne armonizam ,sa fim echilibrati?Ce ne lipseste?Ce ne domina?
Raspuns:1*.Ne lipseste sensibilitatea, creativitatea , compasiunea.
In schimb, suntem dominati de insensibilitate, preocupati de material, de tot ceea ce inseamna bani.
Oamenii de arta, a caror sensibilitate rasare din inima-pictorii,  poetii,  muzicienii,  dansatorii,  actorii-
sunt cei irationali.Ei sunt creatori de mari frumuseti, dar total inadecvati intr-o societate randuita de cap.Nimeni nu vrea ca odrasla lui sa se faca muzician,sau pictor,  ori dansator.Toti vor ca fiii sau fiicele lor sa fie doctori,  ingineri,  economisti, oameni de stiinta,  pentru ca aceste profesii renteaza.Pictura,  poezia, dansul  sunt periculoase,  riscante,  pentru cel care le practica,  care ar putea sfarsi ca cersetor pe strada,  cantand la flaut.