Mario Castro Navarrete: ”Daca iei cartea in mana si o deschizi, descoperi esenta: cartea capata viata”  ***** interviul a aparut initial in Ceasca de Cultura Se regaseste in ceilalti. Are certitudinea ca primul cuvant adresat unui suflet poarta numele de “solidaritate”, dar si ca increderea il ajuta sa miste sori si stele.

Din toamna anului 2012 face parte din selectul club al Scriitorilor Romani.(U.S.R). Mario Castro Navarrete, poetul chilian adoptat si adulat de ieseni, impresioneaza prin roditoarele sale implicari transculturale, pentru ca formatia sa filosofica nu l-a impiedicat sa devina prieten cu literele, ci dimpotriva, a consolidat aceasta legatura si din ipostaza sa de profesor universitar la catedra de spaniola a Universitatii Alexandru Ioan Cuza. Este o aparitie aparte gratie spiritului dornic in permanenta de drumetii, obisnuind sa schimbe locatia geografica la o perioada atent stabilita anterior. A ajuns pentru prima data in Romania in perioada studentiei - in anul 1970, o perioada cu incercari, presiunea istorico-politica determinandu-l sa-si paraseasca tara natala. Din acel moment a inteles ca a calatori va fi sinonim, in viata sa, cu verbus vivendi, cu un traseu care conduce la o pleiada de itinerarii parcurse initial dintr-o necesitate care, dozata in timp, poate deveni si placere. Marturiseste ca a avut marele noroc de a lucra ca bibliotecar timp de 17 ani de zile la Biblioteca Central-Universitara “Mihai Eminescu”din Iasi, prilej dublat de semnificatia proximitatii universului fascinant al cartilor. De consemnat este si faptul ca a fondat un centru cultural chilian, atasat statului Chile la Bucuresti. Dar nu doar cele ce s-au scris pana acum in primele randuri sunt repere descriptive ale personalitatii sale, el insusi fiind asemeni unei carti ce ascunde in pagini conotatii menite a fi descifrate, intr-o anumita masura si dintr-un anumit punct de vedere. Detalii despre cel ce este numit prietenul poetului nepereche Mihai Eminescu, in acest interviu. Stiu ca ati absolvit Facultatea de Filosofie din Iasi. Cu toate acestea, cariera dumneavoastra a imbratisat destinul literelor. Cat a calatorit filozofia pentru a se intalni cu literatura din sufletul dumneavoastra? Cat de mult a contat formatia filosofica in propria dezvoltare personala?  Formatia mea filosofica este una din chestiunile pe care nu le regret. Eu cred ca sunt un norocos ca m-am orientat spre filosofie. Mi-a permis, printre altele, sa pot trai impacat cu mine si cu ceilalti. Pentru ca filosofia inteleasa ca forma a cunoasterii este cea mai completa din cate exista. Daca ai inteles-o, poti sa o si aplici. Nu putem trai doar in lumina teoriilor. Filosofia iti da si instrumentele pentru a trai practic. Prin dobandirea cunoasterii poti face exercitiul introspectiei ca sa ai o forma de a trai in interior si in exterior. Imbinarea teoriei si practicii filosofice creeaza un destin intelept. Plecand de la premisa ca, in prezent, aveti copilaria, adolescenta, maturitatea in doze egale in viata dumneavoastra, ce autori va vrajesc astazi copilaria, adolescenta, maturitatea? Este normal sa te lasi prins de influenta unor autori, carti… De exemplu, in copilarie, cartea este El Abecedario, carte din care am invatat sa citesc. Si-acum imi aduc aminte de acel manual. Si de bine, si de rau marcheaza o etapa. La fel se intampla si cu povestile pe care nu le citeai, dar le auzeai. In adolescenta, cartea preferata era Cuore - o poveste a unor emigranti italieni care traverseaza Anzii. Insa cartea care si-acum ma uimeste este Micul Print, pe care am citit-o in a doua copilarie, spre adolescenta. E o carte minunata si, cu trecerea vremii, continua sa fie o capodopera. La maturitate e foarte greu sa ramai la o singura carte. Exista carti la care revii si cand revii la ele inseamna ca ceva, ceva este acolo: un semn. Aceste carti, despre care ai crede ca au zis totul, dar cand revii mai descoperi cate ceva, chiar lasa o amprenta, altfel nu ai re-reveni la ele. Eu revin foarte des la Borges. In afara de faptul ca e placut, de fiecare data mai descopar inca ceva. Pentru ca exercitiul de a citi nu inseamna sa spui:”Am citit-o si cu asta basta!”. De multe ori aud: “Am citit cartea. Ce rost mai are sa o recitesc?” Iar eu spun: Ei, si ce? Ai citit-o o data, daca ti-a placut o recitesti, prilej cu care o redescoperi, o reanalizezi. La filosofi revii implicit si din cauza formarii tale. A ramane la unul singur este o mare greseala. Intrucat cartile de filosofie te invata sa ai o forma eclectica de a-ti face o parere, de a-ti forma o impresie. Intelept este sa preiei ce este mai bun din fiecare filosof. La maturitate, e bine sa revizuiesti marii ganditori. Nu as putea sa numesc doar un filosof sau doar o carte, pentru ca nu privesc in acest fel. Daca ai o singura preferinta esti limitat, iar in filosofie usa e deschisa cunoasterii si nu te poti opri. De aceea se spune despre filosofie ca reda elementele eclectice si nu poti trece de doua ori pe acelasi rau, pentru ca este intr-o continua miscare. 17 ani v-ati intalnit zi de zi cu universul cartilor, in calitate de bibliotecar. Ce a insemnat aceasta experienta?  Noi am vorbit pana acum in preajma unor idei. Aceste idei sunt exprimate intr-o carte, iar cartile se gasesc la biblioteca. Eu am avut marele noroc de a lucra la biblioteca. Am avut tangenta directa cu orice carte. O carte, daca ramane inchisa nu are nici o valoare, dar daca iei cartea in mana si o deschizi, descoperi esenta: ea capata viata. Asta am invatat lucrand ca bibliotecar. In general, lumea crede ca este doar o strategie in aceasta meserie:“Ceri cartea, iti dau cartea.” Dar nu este adevarat, pentru ca bibliotecarul are o misiune foarte, foarte frumoasa. Eu sunt mandru ca am fost bibliotecar si ca am avut norocul de a numi cartea, de a o vedea, de a o parcurge. Pentru mine este important ca fiecare gand poate fi depozitat intr-o carte. Suntem inconjurati de ecrane, de o tehnologie din ce in ce mai avansata. Si, totusi, ce lipseste acestei ere hipermoderne? Acum este o polemica privind lumea digitala, in care se zice despre carte ca aceasta isi pierde valoarea. Eu nu cred ca, astazi, o carte digitala difera de cartea fizica. Tot carte se numeste, are aceeasi structura, acelasi cadru in care sunt redate literele, fragmentele, propozitiile. Sunt unii care se opun si cred ca doar cartea in format fizic este carte adevarata. Nu este asa. Trebuie sa dai curs si progresului, prin a accepta noua modalitate de a citi o carte. Ne gandim ca putem gasi cartile doar intr-un depozit sau intr-o biblioteca, dar sa ne gandim la cartea digitala ca la o noua expresie de a pastra spiritualitatea omenirii. Singura problema care nu este rezolvata este cea legata de drepturile autorului-copywrite. Furtul exista si daca nu vei avea o etica anume de a intra in contact cu ceea ce inseamna informatie la nivelul digitalului, al internetului, devine o chestiune foarte neplacuta. Daca nu sunt reglementate, aceste lucruri reprezinta o dificultate. De aceea sunt si persoane care refuza sa-si “tipareasca” propria carte in format digital. A consemnat: Stefania Agnes, studenta, anul III,  Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, specializarea Psihologie, UAIC, Iasi