Desi este tanara, are o experienta consistenta, atat umana, cat si profesionala. Invitata mea la dialogul de astazi este Iasmina Loredana Groza, specialist in domeniul Psihologiei, logoped de mai bine de 10 ani, o iubitoare de carti si copii, in egala masura. De curand, a devenit si autoarea unei trilogii despre pronuntia sunetelor, din dorinta de a-i ajuta pe copiii care intampina dificultati in acest sens. Cartea care ii poarta numele se numeste " Aventurile lui Becky si Blacky" si a fost publicata in 2022, la Editura Eurostampa, in Timisoara.
Sursa inspiratiei in alegerea personajelor principale i-au fost proprii motani, pigmentati cu irizatiile intense ale murelor, catifelati si mustaciosi, spre deliciul micilor ei cititori. Autodidacta din fire, s-a implicat in domenii diverse, intre care amintim : muzica, televiziunea, make-up, reusind sa se afirme prin exemplul propriu si sa fie un reper de " Asa da! " si pe YouTube, unde se remarca printr-un continut de calitate, sub semnul decentei, educatiei absolvite si a celei in formare, pentru ca se autodepaseste continuu, feminitatii, elegantei.
Va invit sa-i descoperim povestea Iasminei Loredana Groza. Merita, va asigur ! :)
________________________________________________________________________________________
" La 16 ani, am descoperit psihologia ... Cred ca ea m-a descoperit pe mine, pentru ca am fost singura eleva din clasa atat de interesata de aceasta materie, incat absorbeam, efectiv, toate cuvintele profesoarei, iar cand ajungeam acasa, cautam informatii in plus despre aceasta materie.
La inceput, era o materie, iar in viitor am descoperit ca mi-a devenit vocatie... "
" (...) Ce poate fi mai frumos decat un copil care citeste, alaturi de parintii lui care citesc ? "
Iasmina Loredana Groza, logoped
_________________________________________________________________________________________
Stefania Argeanu : Stiu ca iubesti cartile, iubesti sa le citesti, sa le cumperi, sa le daruiesti si ca ti-ai construit o frumoasa biblioteca, in acest sens. Mai tii minte ce poveste are intalnirea ta cu o prima carte din existenta, care continua si acum, in clipa prezenta, sa ramana intr-un spatiu aparte al memoriei tale afective ?
Descrie-mi, te rog, infatisarea cartii respective .
Care a fost reactia ta atunci cand ai vazut-o, ai deschis-o, ai citit-o, ti-a fost fost citit din ea ?
Iasmina Loredana Groza : O carte cu insemnatate pentru mine a fost cea pe care am primit-o de la preotul din sat, cadou de final de clasa, nu stiu sa-ti spun exact care clasa, dar probabil nu clasa I sau a II -a, pesemne ca stiam sa citesc...A fost o Bbilie a copiilor, care avea si ilustratii, pe care o am si acum... Are coperti albastre, are imagini si mi-a placut foarte mult ca am regasit in carte lucruri pe care le tot auzeam la biserica si asta m-a facut sa cred ca, ceea ce este in carti, se aplica si in viata reala. Astazi, in continuare, ma fascineaza atat cartile, cat si filmele care au aplicabilitate in viata reala . Sunt mult mai atrasa de cartile non science fiction, de o poveste inspirata dintr-un caz real, din care pot sa invat, decat de cele science fiction. Cu timpul, mi-am mai cumparat inca una, mi-a fost frica sa nu se deterioreze, dar din fericire, ambele biblii se pastreaza foarte bine .
S. A. : In ce consta puterea cartilor ( citite, descoperite, apreciate, daruite ), in viziunea ta, Iasmina ?
I. L. G. : Puterea cartilor cred ca este despre a descoperi oameni, in primul rand, povesti de viata si despre a invata din ele, ca nu avem sansa sa cunoastem 500 000 de oameni, dar putem citi cat mai multe carti si sa cunoastem mai multe tipologii umane, cu diferite intamplari...
S. A. Cum au ajuns Becky si Blacky sa devina personajele cartii tale, pe care ai scris-o si publicat-o in 2022 ?
Povesteste-mi despre acel moment - instant cand ai realizat trecerea de la ipostaza de cititor la cel de scriitor .
Ce ai simtit cand primul exemplar a vazut lumina tiparului ?
I.L.G. : Cochetez, de mai mult timp, cu pasiunea de a scrie. Am caiete intregi cu jurnale pe care le tineam, caiete cu poezii, cu diverse povestiri, iar de undeva din 2014 - 2015 am inceput sa scriu constant pe blogg, asta dupa ce aveam diverse postari pe facebook, care era la mare cautare la vremea aceea...Cred ca era si singura platforma atat de populara, astfel ca aveam foarte multi cititori si multi interactionau cu mine, raspundeau la postarile mele de pe facebook si mi-au spus:
<< OK, ar fi foarte tare daca ti-ai deschide un blogg, stii ? Asa, oamenii ar sti ca te lasi ghidata de inspiratie, asa, pe facebook, ei inteleg ca azi esti fericita, maine esti trista... Poate ca nu e cel mai bun loc pentru a scrie... >> Prin urmare, i-am ascultat si mi-am deschis o pagina pe wordpress si blogg-ul acela chiar a avut succes, pot sa spun...Doar ca, eu am inceput sa scriu cand bloggul era asa, intr-o oarecare decadere, si YouTube-ul isi intra in drepturi, alaturi de instagram. Ulterior, am renuntat la blogg si am continuat cu YouTube-ul. Eu in 2017 am adoptat doua pisicute pe care le-am botezat Becky si Blacky, pentru ca amandoua sunt negre si sunt frati (baiat si fata). Asadar, copiii de la cabinet, vazandu-i, s-au indragostit de ei si vroiau sa-i ia acasa . Si eu le dadeam, mereu, cate o poza, ceva legat de pisicute, eram tot timpul in cautare de ceva nou, care sa faca parte din experienta lor de la cabinet cu necuvantatoarele . La un moment dat, fetita prietenei mele cele mai bune, care se numeste Anca, iar fetita ei, Sara, mi-a spus : " Cred ca ar fi foarte tare sa scrii o carte despre ele, ca tu si asa scrii foarte mult si ar fi si foarte placut ! " Atunci, mi-am spus : " Wow, chiar ar fi o idee foarte buna, dar cum facem cu ilustratiile, ca nu ma pricep ?" M-am lasat inspirata de cartile Pupo, am contactat autorul acestor carti pentru copii si l-am intrebat cum pot lua legatura cu ilustratorul, pentru ca este pachetul de carti care imi place cel mai mult din Romania, din punctul de vedere al iustratiei. Mi-am spus ca trebuie sa jung la dna Mirela (n.r. Mirela Pete ), mi-am spus ca daca ajung in etapa de a scrie pentru copii, doar dna Mirela doresc sa ilustreze cartea mea . Am facut acest proiect nu ca pe un business, pentru ca daca ar fi fost asa, as fi fost pe pierdere . Tiparirea, ilustrarea, editarea le-am facut in regim privat, asa mi-am dorit. Am investit foarte mut, la mine s-au intors foarte multe aprecieri, foarta multa bucurie din partea copiilor, astfel ca pentru mine, aceasta e cea ma buna (ras)plata. Nici macar nu doresc sa fiu numita scriitor, autor, ci fauritor de povesti frumoase si de experiente placute pentru copilasi .
Sa vad primul volum tiparit, editat, corectat, sa il tin in mana a fost realmente ceva greu de descris in cuvinte, pentru ca am simtit ca am facut eu ceva de la zero, ca am gandit un proiect de la zero, ca atunci cand dai nastere unui copil, poate e prea mare comparatia, insa eu asa am simtit. A fost o senzatie unica si bucuria s-a pastrat si la volumul al doilea, si la cel de-al treilea... Iar astazi, iata, avem o carte cu doua povesti, cu zeci de pagini care contin un ghid logopedic,in care detaliez pronuntia fiecarui sunet, urmeaza alte pagini de colorat, iar la final sunt poze reale cu pisicutele mele. La sfarsit, ne bucuram de o poezie scrisa chiar de Sara, omuletul care m-a inspirat in scrierea acestor volume .
__________________________________________________________________________________________________
" Nici macar nu doresc sa fiu numita scriitor, ci fauritor de povesti frumoase si de experiente placute pentru copilasi . "
____________________________________________________________________________________________________
S.A. : Cum a ajuns Psihologia in viata ta ? Ce anume te-a motivat sa urmezi o specializare in acest domeniu ?
I.L.G . : De cand ma stiu, am fost deschisa fata de oameni . Am avut oportunitatea de a creste la sat, in primii paisprezece ani de viata, astfel ca vecinii erau, cumva, parte din familie. Comunitatea era mica, toata lumea se stia cu toata lumea. Am fost foarte activa in a merge la biserica, duminica de duminica, in a spune Crezul, in a citi Apostolul, in a rosti Plangerile Prohodului Sfant in Vinerea Mare, Vinerea Patimilor. De asemenea, am cantat colinde in ziua de Craciun si chiar in Ajunul Craciunului prin sat, impreuna cu preotul si cu celelalte fete . Cumva, am stiu mereu ca am o latura deschisa pentru oameni, doar ca eu am crezut gresit, foarte mult timp, vreme de 16 ani, ca ea se va manifesta prin calea muzicii, pentru ca Dumnezeu mi-a daruit glas, ureche muzicala si bucuria de a canta. Am crezut, la randul meu, ca voi reusi si eu sa aduc bucurie in casele oamenilor...Si asta am si facut, am venit in Timisoara, la 14 ani, pentru a studia muzica, iar la 16 ani am inceput studiul la Scoala de Arta populara. Am decis sa-mi parasesc casa, pentru 5 zile pe saptamana, cuibul atat de cald si de primitor al mamei, sa-mi las prietenii, pana in weekend, si sa incep o viata noua, din dragoste pentru muzica . Insa, din fericire, aceasta a fost doar prima mea dragoste. La 16 ani, fix in clasa a zecea, cand incepeam si studiul muzicii, am descoperit psihologia . Cred ca ea m-a descoperit pe mine, pentru ca am fost singura eleva din clasa atat de interesata de aceasta materie, incat absorbeam, efectiv, toate cuvintele profesoarei, iar cand ajungeam acasa, cautam informatii in plus despre aceasta materie. La inceput, era o materie, iar in viitor am descoperit ca mi-a devenit vocatie . Sunt cativa oameni, in acest sens, care mi-au deschis mintea si mi-au acompaniat viata, doua dintre cele mai dragi doamne profesoare ale mele : dna profesor emerit dr. Anca Munteanu si dna profesor dr. Mona Vintila . Ele mi-au devenit exemplu, atat in viata profesionala, cat si in cea personala, sunt femei puternice, datorita carora m-am descoperit pe mine si am aflat ce imi doresc sa fac in viata .
S.A. Unde ai gasit resursele necesare infiintarii propriului cabinet de logopedie ?
I.L.G. : Resursele interioare ale infiintarii propriului cabinet le-am gasit, bineinteles, in mine, tot ce tine de motivatie, rabdare... Logopedia m-a ales pe mine, iar de atunci, din 2015, eu i-am dedicat ani... Insa, resursele financiare cred ca m-au gasit tot ele pe mine, pentru ca in anul al treilea de facultate, o alta profesoara draga, dna. Iuliana Costea, a postat un anunt despre un concurs de proiecte, de dosare, care se finaliza prin finantare europeana. Eu am participat doar din dorinta de a mai invata lucruri noi, stiind cumva ca nu am cum sa concurez cu ceilalti colegi, mai mari, de la Facultatea de Economie, de la master-urile acestei Facultati, eu fiind singura fata participanta de la Psihologie, din afara mediului de economie si afaceri . Concurand cu sute de astfel de studenti, din partea de nord-vest a tarii, am reusit sa fiu una din cei cincizeci de castigatori.
______________________________________________________________________________________________________
" (...) Dupa ce termeni Facultatea de Psihologie, iti spun sincer, nu poti sa te angajezi undeva si, gata, sa muncesti. Pasii sunt multi si de durata..."
________________________________________________________________________________________________________
S.A. : Cum a fost tot acest proces ? In ce a constat ? Care au fost adjuvantii tai spre destinatia reusitei ? Doresc sa aprofundam ce s-a intamplat dupa ce ai deschis cabinetul de logopedie, ai profesat de indata ?
I.L.G. : Am avut oportunitatea de a participa la acest concurs, mentionat cu putin timp in urma, insa, cumva, realizez ca a fost si alegerea mea. Anuntul a fost adresat si colegilor mei, dar dintre sute de studenti, doar eu am fost cea care a aplicat si am fost atat de manata de reusita, sa invat lucruri noi, pentru ca dupa ce termeni Facultatea de Psihologie, iti spun sincer, nu poti sa te angajezi undeva si, gata, sa muncesti. Mai trebuie sa faci masterul, sa iti iei dreptul de libera practica, sa intri in supervizare, sa mai faci o formare... Pasii sunt multi si de lunga durata, iar viitorul meu apropiat era sa devin vanzatoare, cel mai probabil, intr-un mall. Era foart greu sa ma intretin din bursa, pe care nici nu stiam daca urma sa vina la master sau nu, mamei ii era foarte greu sa ma sustina, asa ca trebuia sa continui sa lucrez, asa cum faceam, deja, din timpul facultatii, doar ca nu ma mai puteam limita sa lucrez 4 ore... Pentru acest proiect, am invatat lucruri noi, am citit carti si am invat notiuni pe care alti colegi le-au parcurs in 3 sau in 5 ani de facultate, eu am fost determinata de context sa le asimilez in doar cateva saptamani, la inceput, care s-au transformat in luni. Ma bucura acest fapt, pentru ca am reusit, apoi, sa ma descurc singura, doar alaturi de un contabil. Proiectul ma obliga, cumva, sa incep sa lucrez si, desi eu nu am avut voie sa profesez si am angajat pe cineva, am devenit voluntar in cabinetul meu si am stat pe langa aceasta persoana pe care am angajat-o si am inceput sa invat ce inseamna sa lucrezi cu copilul, ce inseamna, practic, munca de logoped. Cand am putut sa imi iau licenta, sa imi deschid cabinet, oficial, la Colegiul Psihologilor, pentru ca, initial, deschisesem doar un s.r.l., am continuat pe acest drum avand mentor pe partea de logopedie, mentor pe partea de psihologie si am continuat sa invat in stil autodidact .
Nu o sa iti spun ca am fost un proces usor, nu o sa iti spun ca m-am descurcat de minune si ca am fost cel mai usor lucru pe care l-am facut vreodata, pentru ca nu a fost asa. A fost ceva, totalmente nou, nu a fost ceva pentru care m-am pregatit foarte mult timp, cum a fost muzica, de exemplu, cantand de mica, eu aveam experienta deja...Insa, pot sa iti spun ca tot ce am invatat despre psihologie si logopedie m-a ajutat in ce am facut, ulterior, in viata : ca am lucrat cu copiii, ca am participat in mai multe activitati de voluntariat, m-a ajutat sa fiu deschisa, sa reusesc sa imi exprim emotiile, ceea ce a ajutat copiii, la randul lor, sa fie deschisi in fata mea, si ajutandu-ma sa fiu stapana pe ceea ce stiu, pe ceea ce sunt, chiar daca nu stiam tot, chiar daca nu eram cea mai buna din oras sau cea mai cautata, reuseam sa inspir incredere parintilor si sa le transmit speranta ca voi reusi sa produc macar o schimbare. Astazi, ma bucur de recomandarile acestor parinti si ma bucur sa aud ca sunt cautata, asteptata si ca vin oamenii si din alte parti pentru mine. Din alte cabinete, din alte localitati. Se inscriu pe o lista de asteptare si au rabdare, pentru a ma elibera, fie eu, fie una din colegele mele pe care le instruiesc dupa aceeasi conduita si aceleasi valori in care am fost formata, pentru a sti ca acesti copii ajung la terapie pe maini bune, scopul nostru fiind sa tratam eficient copiii, nu sa-i tinem cat mai mult timp in terapie. Fiecare succes al micilor pacienti ne bucura, in mod personal, si pe noi, specialistii.Nu voi uita niciodata primii zece parinti care au avut incredere in mine, la inceput, si care, astazi, poate, formeaza cea mai solida baza de recomandari, motivul pentru care nu am fost niciodata nevoita sa apelez la reclame. Ma bucur ca am reusit sa gasesc aceasta "portita" a Psihologiei, Logopedia. Ma regasesc cu totul in ea, meseria aceasta m-a ales pe mine, am iubit dintotdeauna copiii, doar ca nu am stiut ca voi putea sa-i si ajut, intr-un fel. Sunt implinita ca am devenit un ajutor pentru ei si cred ca nu exagerez cand spun ca le-am devenit si un prieten. Ma intalnesc cu multi copii care au venit, in terapie, la mine, in urma cu 1 an, 3, 7, 13 ani, care imi alearga in brate, unii sunt adolescenti acum...Impreuna cu parintii, am ajutat la dezvoltarea lor armonioasa si am pus o piatra solida la increderea pe care si-au format-o in ei si la felul in care privesc, astazi, spre lume. Asadar, nu pot sa fiu decat recunoscatoare acelor parinti care au avut incredere in mine la inceput, pentru ca e greu la inceput, nu deschizi cabinetul si, dintr-o data, este plin. Lucrurile acestea vin in timp. Cred ca nu exagerez cand spun ca imi sunt recunoscatoare si mie, pentru ca am avut rabdare de a astepta ca lucrurile sa se schimbe, am stiut dintotdeauna ca lucrurile vor evolua, am stiut unde voi fi acum. Imi doresc sa ajut copiii si mai mult decat o fac in prezent, sa lansez un curs on-line, un ghid care sa fie plin de exemple practice, pentru ca parintii vor sa treaca de tot ce tine de definitii si sa fructifice cat mai mult partea practica.
S.A. : Cu toate ca a fost destul de dificil sa le aleg doar pe urmatoarele citate referitoare la carti, biblioteca, citit, iata-le, sunt aici pregatite. Te asteapta sa le citesti si am rugamintea de a impartasi din ceea ce semnificatiile lor declanseaza in sufletul tau, pentru fiecare in parte . Sper sa iti placa si tie, sa iti ofere acea clipa de reflexie, de care avem atat de mare nevoie... ❤️🤗
" Cartile sunt avionul, trenul si drumul . Sunt destinatia si calatoria . Sunt acasa . " Anna Quindlen
" De cate ori citesti o carte buna, undeva, in lume, o usa se deschide, pentru a lasa sa intre mai multa lumina." Vera Nazarian
" O carte este un dispozitiv care iti aprinde imaginatia. " Alan Bennett
" Cititul este o conversatie . Toate cartile vorbesc, dar o carte buna si asculta . " Mark Haddon
" O carte buna reprezinta un mare eveniment in viata mea. " Stendhal
" Cartile sunt o forma unica de magie portabila . " Stephen King
O biblioteca e infinitul sub un acoperis... autor necunoscut
" O carte e un vis pe care-l poti tine in maini . " Neil Gaiman
I.L.G. : Sunt de acord cu fiecare din aceste citate. Cand am citit primul motto, ma gandeam ca da, intr-adevar, cartile sunt acasa, sunt destinatia si calatoria. Intotdeauna, ma simt confortabil, atunci cand am o carte cu mine. Cartile deschid usi, atat spre oameni, cat si spre univers. Sunt de acord si cu al treilea citat, as mai adauga ca ele, cartile iti contureaza si iti dezvolta creativitatea. Fiecare din noi putem citi acceasi carte si sa plecam cu un mesaj diferit din ea. Cartile reusesc sa te transporte in acea lume a lor, fara sa te deplasezi si sa te faca sa te simti ca faci parte din acea atmosfera. Iata ca am ajuns sa simt ca propria mea carte este un vis pe care il tin in maini, visul era un vis nedescoperit, pana la acel moment. Da-mi voie sa-ti spun un secret, sa ti-l impartasesc in premiera : momentan imi fac curaj sa imi deschid aripile si sa ma duc mai departe, sa trec de la cartile pentru copii la o carte pentru adulti, pentru ca, nu-i asa, ce poate fi mai frumos decat un copil care citeste, alaturi de parintii lui care citesc ? In momentul de fata, lucrez la primul meu roman de dragoste, daca as putea sa-i spun asa, un roman plin de tumulturi, de scantei, un roman arzator, care iese din tiparele basmelor, nu te astepti la un final fericit sau nu la "acel final fecirit", insa inspirat de viata, in care sper ca se vor regasi foarte multe doamne si domnisoare, si, poate, chiar si domni. Mi-ar face foarte mare placere ca acest roman, care, momentan, e ca un vis ascuns, sa iasa la lumina, sa fie, sa se gaseasca intr-o forma fizica, in cat mai multe case, a cat mai multor oameni. Ar fi, cu adevarat, o bucurie pentru mine si eu il vizualizez ca fiind un cadou potrivit pentru orice prieten drag. Este o carte care vrea sa ofere experienta traita de alte personaje, din care sa se poata invata ce sa faci, ce sa nu faci pentru a ajunge / a nu ajunge in diferite ipostaze. E mult mai bine sa invatam de la ceilalti, pentru ca asa cum spunea cineva, nu avem in viata asta atat de mult timp, incat sa facem noi toate greselile. Cartile sunt cel mai bun mod din care putem invata astfel de lucruri, efectiv din experienta celorlalti.
Toate aceste motto-uri m-au atins, dar cred ca ultimul are o insemnatate autentica : " O carte e un vis pe care il poti tine in maini. " pentru ca fie ca am scris noi sau nu, aceasta carte, ea reuseste sa ne transporte in dimensiuni, in locuri la care nu ne-am fi gandit ca putem ajunge si poate trezi in noi trairi, despre care nu stiam ca sunt acolo.
Iti multumesc foarte mult pentru timp, pentru interes si, de asemenea, si cititorilor Info Ploiesti City, pe care ii astept cu mult drag pe paginile mele, indiferent de intrebarile pe care le au, fie pe Logoped Help, fie pe Iasmina Loredana Groza, pe facebook, instagram, e-mail. Multumesc pentru aceasta experienta si pentru ca mi-ai dat sansa sa reflectez la ce a fost si ce va urma in viata mea !
_______________________________________________________________________________________________________
Interviul cu Iasmina Loredana Groza este pregatit de Stefania Argeanu, in exclusivitate pentru publicatia InfoPloiesti City,
mai 2024
Sursa foto : din arhiva personala a invitatei la dialog, Iasmina L. Groza
