Dansul nucilor

Toamna este anotimp al culegerii roadelor și anotimp al gratitudinii. Toamna are un suflet atât de bogat în miraculozități, bunătate, căruțe tip caleașcă care plimbă florile pe câmp, ulițe, dealuri, până - n spinarea începutului de an școlar... Toamna trăiește în timpi palpabili doar în dimensiunea lor mitică, atemporală, contemplativă!...Viața toamnei este generoasă, dăruind privirii  culori calde, atât de fine când se cuprind cu emoțiile, sentimentele, ideile nobile ale ființei umane, încât spui că sunt de catifea. 

Și - așa, de la verdele - fistic, roșul - violet, galbenul - arămiu, cuprul - ruginiu, albastrul - moviu, la  mirosul proaspăt al cercurilor imense de fân, inepuizabilele pere care la o secundă după cules, erau înlocuite, în chip magic, în crengi, cu altele și mai frumoase și mai grăsuțe, la parfumul dulceag al gutuilor, strugurilor abia culeși din via împărăteasă, ajungi la  mireasma amărui - iodată a sferelor impregnate de o culoare prețioasă,  asemănătoare bijuteriilor din ochi de tigru, a căror greutate face frunzele să trosnească, iar până la miez,  nucile  care ți se dăruiesc doar după ce dansează ritualic de pe o creangă pe alta, lasandu-se ciomăgite cu voluptate, alaturi de coaja ce le - a fost adăpost până ce au dat în pârg,  Îți  pictează voluntar, empatic,  mâinile, în dungi durabile de-un verde - ciocolatiu pătrunzător!...