Rodin Moldovan: "De câte ori ajung în Iasi, mă las invadat de amintiri..."

__________________________________________________________


"Mă fascinează liniile de tramvai din Iasi, pe modelul rusesc, cu linii
foarte strâmte, înguste. Apoi, întreaga atmosferă a orașului este specială
pentru mine. Mereu. Cred că teatrul este unul dintre cele mai frumoase din
lume. Amintirea faptului că mama și tata lucrau în filarmonică îmi
provoacă un sentiment cald și special. In Iași mă simt mereu acasă, chiar
dacă la vârsta de cinci ani m-am despărtit de acest oraș. "

_______________________________________________________________________


Stefania Argeanu: Domnule RodinMoldovan, cine/ ce v-a călăuzit spre
muzică?
Rodin Moldovan: Mama, în primul rand, dar ambii mei părinți erau
muzicieni, violisti. Mama a cântat în orchestra filarmonicii Ploiesti, apoi în
Italia, iar tata a fost timp de 40 de ani prima violă a orchestrei filarmonice
iesene. Era o urmare cumva firească ca și eu să fac asta, dar nu neapărat
necesar. Am început la varsta de 5 ani cu vioara si pentru că, dupa aceea, am
stat o perioadă cu bunicii mei la Brăila, nu am mai studiat muzica. Apoi, când
am plecat de acolo, am început să învăț violoncelul. Asta se întâmpla la vârsta
de 13 ani.


Stefania Argeanu: Violoncelul a fost dintotdeauna pasiunea dvs.? Cums-a
înfiripat povestea dintre RodinMoldovan și violoncel?
Rodin Moldovan: S-a înfiripat din prima secundă ca un fapt absolut normal.
Nu putea să fie altfel. In viata mea aveam doar două alegeri : ori violoncelist,
fie taximetrist. Fără exagerare, am condus 3 milioane de km și, dintre toți
taximetristii din lume, dacă îi aliniezi pe toți, nu există unul care să cânte la
violoncel ca mine și dacă iei toti violoncelistii din lume, nu cred să mai fie altul
care să fi condus masina cât am condus eu.


Stefania Argeanu: Dacă normalitatea nu este o parafă, o garanție a
stabilității, a unei viziuni pe termen lung, și este necesar să crezi intr-un
vis pentru a dobândi forța lăuntrică de a lupta, în permanență, pentru
fiecare secundă a existenței, în cemăsură ceea ce oferămuzica/
violoncelul reușește să vă îmblânzească supraviețuirea?
Rodin Moldovan: Muzica reușeste să îmi îndulcească viața, însa doar pe
moment. După aceea, … mai puțin. Durata este limitată, așa că si efectul este
partial. Inima și sentimentele sunt cele care îmi pot îmblânzi, cu adevărat,
supraviețuirea si relațiile cu ceilalți.


Există o predilecție, deopotrivă întâlnită, în literatura de sorginte
psihiatrică, filozofică și psihologică, potrivit căreia: 1. ființa umană
trăiește, în permanență, intr-un labirint al singurătății;
2. îndeosebi cand este desfășurată o activitate superioara, solitudinea
devine o conditie. Ce semnificație acordați acestui punct de vedere? Este
solitudinea o prioritate în viața artistului?
Este. Evident. Solitudinea te ajută să creezi, să te regăsesti când esti pierdut, să
înaintezi, să te cunosti, să îti pui ordine în gânduri. In general, așa stau
lucrurile, dar când ne gândim la singurătate din punctul de vedere al muzicii,
al muzicianului, lucrurile se schimbă un pic, devin sensibil diferite față de
viață. Ca muzician, singuratatea este o modalitate prin care poți atinge
punctele de culme, climax-ul .

______________________________________________________________________

"Este o reală plăcere sa fiu acompaniat de IoanaMaria Lupascu,
pentru că știe sa treacă cu finețe de la strălucirea pe care o are
când este solistă, la modestia și respectul fată de partenerul de
muzică de cameră, atunci cand acompaniază."
_______________________________________________________________________


Cum vă raportați față de singuratatea cognitiva, creatoare, justificată?
Depinde . Contează enorm în ce moment sunt, cum ma inteleg cu ceilalți,
perioada în care mă aflu, muzica pe care o cânt, dacă iubesc, dacă sunt iubit,
dacă sunt fericit sau nu - toate aceste elemente au o pondere semnificativa.


În calitate de violoncelist, în ce forme considerați că semanifesta
creativitatea ?
Creativitatea mi-o manifest, evident, pe scenă și, asta, depinde de mai mulți
factori care țin mai mult de partea emotională. Contează enorm cum mă bucur
de fiecare zi, ceea ce mi se întâmplă și mai ales ce sentimente mă animă, în ce
stare se află inima mea. Totul depinde de cum mă simt eu, de starea mea, de
ceea ce mi se întâmplă și cum mă afectează, căci eu trec totul din inimă prin
degete, pană în corzi.


Care este mesajul pe care simtiți ca il transmite violoncelul oceanului
muzical de ieri, de astazi, dintotdeauna?
Nu atât violoncelul, cât violoncelistul. Eu transmit ceea ce (a)duc cu mine,
înăuntrul meu. Altii sunt mai reci. Fiecare instrument are rolul lui, contează
cine și cum îl mânuieste.


De curand, v-ati implicat intr-un nou proiect artistic, alaturi de pianista Ioana
Maria Lupascu, iar creatiile componistice: Elgar - Salut d'Amour, CACCINI
- AVEMARIA, Charlie CHAPLIN - This is my song,MASCAGNI -
Cavalleria rusticana: Intermezzo, Offenbach’s Jacqueline’s Tears,
MENDELSSOHN: OnWings of Song, SCHUMANN - Träumerei---sunt o
marturie, in acest sens.
Ce este esential sa retină publicul roman despre confesiunea dintre un pian si
un violoncel, dar despre IoanaMaria Lupascu si RodinMoldovan?
Colaborarea noastră este o combinatie de pasiune pentru muzică și explozie
în interpretare. Este o reală plăcere sa fiu acompaniat de ea, pentru că știe sa
treacă cu finețe de la strălucirea pe care o are când este solistă, la modestia și
respectul fată de partenerul de muzică de cameră, atunci cand acompaniază.
In repetiții vorbim puțin, pentru că ne înțelegem, în plan muzical, imediat.

__________________________________________________________

"Nicio altă profesie nu lucrează cu inima atât de mult ca muzica. "

_______________________________________________________________________


Vă propun sa descrieți DomeniulManasia, gandindu-vă la cei care încă nau
ajuns acolo, dar care vor călători acum, cu ochiimintii, gratie evocării
dvs.
Mi-aș dori să mai ajung acolo măcar o dată. Oricine se simte la Manasia așa
cum m-am simțit și eu: înconjurat de frumos. Aș vrea să revin pentru ca, astfel,
să am mai mult răgaz să admir, mai în amănunt, domeniul, micile obiecte
decorative, tablourile , finețurile restaurării .


Care sunt beneficiile imaginației, odată ajuns pe aripile sunetelor?
Imaginația nu este un beneficiu, ci un fel de punct culminant. Este cea mai
mare plăcere, dar, din păcate, de scurtă durată. Este viață, nu un beneficiu. A fi
muzician este singura profesie care îti poate da asa ceva. Nicio altă profesie nu
lucrează cu inima atât de mult ca muzica.

_______________________________________________________________________

"...Scena mă atrage și, atunci, revin, las de la mine. "

_______________________________________________________________________


În ce constă, cum semanifestă spiritul inventiv în viața dvs. artistică?
In viața artistică sunt destul de determinat și hotărât și, totodată, destul de
intransigent. Dar scena mă atrage și atunci revin, las de la mine.


__________________________________________________________

"...Acel drum este o plăcere pentru mine, pentru că face ca memoria mea
sa renască."
_______________________________________________________________________


Care este acea zonă, acel parc, acea stradă întipărită în geografia Iașului
(amintirilor) dvs.?
Str Dimitrov 1, unde m-am născut. De câte ori ajung în Iasi, primul lucru pe
care îl fac este să mă duc acolo, pe acea stradă, și răman acolo un pic, stau și
privesc balconul, geamurile casei, mă las invadat de amintiri. Strada se află la
distantă de cinci sau șase minute, de mers pe jos, de filarmonică și chiar și
acel drum este o plăcere pentru mine, pentru că face ca memoria mea sa
renască.


Ce gânduri, sentimente purtați in sufletul dvs. pentru Iași? Ce reprezintă
acest oraș pentru dvs.?
Este orașul în care m-am născut si poate că sunt subiectiv, dar mi se pare că
este cel mai curat oraș al Romaniei. Mă fascinează liniile de tramvai din Iasi,
pe modelul rusesc, cu linii foarte strâmte, înguste. Apoi, întreaga atmosferă a
orașului este specială pentru mine. Mereu. Cred că teatrul este unul dintre cele
mai frumoase din lume. Amintirea faptului că mama și tata lucrau în
filarmonică îmi provoacă un sentiment cald și special . In Iași mă simt mereu
acasă, chiar dacă la vârsta de cinci ani m-am despărtit de acest oraș.


Cum se învață muzica? Care sunt punctele esențiale care (con)duc la
muzica, atât la înțelegerea, cât și la transmiterea semnificației acestei
înțelegeri celorlalți?
Nu se învață. Ori ai talent, ori te lasi . Orice altă meserie se învață, în afară de
muzică. Dacă ai talent, se poate și fura, dar dacă nu ai...nu ai ce face, nu ai ce
fura, nu ai ce învăța, degeaba, …schimbi și gata.


Ca artist, aflat la inceputul devenirii carieristice, ajungi să cunoști, sa
asimilezi, sa simți muzicamai bine,mai profund împreună cu un
maestru, cu un omcare are simț critic, care știemaimulte sensuri,
nuanțe ale aducerii la viață a sunetelor?
Dacă ai norocul să îl întalnesti da, dar nu mereu se întâmplă așa. Dacă ai talent,
lucrurile mai vin și de la sine, iar dacă nu ai …oricum nu contează.


Cât de necesar, cât de prețios este rolul unuimentor în devenirea unui
violoncelist? A existat/ Există un astfel de omîn existența dvs.? Ce nume
poartă? Când și cuml-ați cunoscut? Ce anume v-a învățat?
De la toți profesorii mei am învățat ceva. La Conservator am studiat cu
Niculescu, apoi, cu Radu Aldulescu, la Roma. Marele nostru violoncelist. Tot
acolo cu Franco Maggio Ormezowski, care era un cellist senzational. Apoi, am
lucrat cu Mstislav Rostropovich, care este o legendă.


În ce alte proiecte muzicale vă regăsimanul acesta, atât în România, cât
și în Germania, unde locuiți?
Ma regasiti in recitaluri alături de Ioana Lupascu, in mai multe concerte cu
orchestra, atat în Germania, cât și în România: Dvorak, Don Quijote, Lalo,
Sostakovich, dar și o nouă lucrare de Sabin Pautza. Anul acesta, participarea
mea la Concertul de Crăciun al orchestrei unde lucrez, va fi definita de
Ceaikovski- Variatiunile Rococo.


Ce pasiuni vă definesc, ce activități vă binedispun, relaxează?
Mă relaxează enorm să conduc masina , îmi și plac masinile, de altfel. Sunt
pasionat de fotbal, iar comunicarea cu ceilalți îmi dă, adesea, o stare de bine.
Interviul a fost realizat de Stefania Argeanu


https://www.youtube.com/watch?v=UGCX0bm4Dms
https://www.youtube.com/watch?v=XOSefYmj3EY
https://www.youtube.com/watch?v=o4S9Nje9y_I
https://www.youtube.com/watch?v=eP2_tKdvPCk


Sursa: Stefania Argeanu
Autor: Stefania Argeanu