Descriere foto 1& foto 2: Ana Dascalu la Festivalul "Premios
Latino del Cine y la Musica" din Spania
Putini dintre noi cunosc semnificatia zilei de 2 martie 1989, asa cum s-a desfasurat ea pentru Liviu Cornel Babes. Prea putini dintre noi, cei ai anului 2016, noi cei care ne lasam prea usor prada expansiunii digitale, stim sa oferim un raspuns de bun simt la intrebarea : " Cine a fost Liviu Cornel Babes?" In cazul fenomenului social-media, il acceptam tactil, neconditionat, rapid, cu o viteza de 4G la puterea infinitului, fara a simti nevoia de prezenta unei argumentari, unei dezbateri, unor premise, avantaje si dezavantaje sau de cunoasterea a ceea ce se afla in culisele multiplelor ecranelor idolatrizate. Suntem internauti avizati, asa ne dorim sa ne prezentam in cartea noastra de vizita – fie ea coperta sau– fotografia de profil, expusa intr-un profil de socializare, care are extensii si consecinte globale. La polul opus acestei tentatii, ce capata proportiile unor adictii severe, se afla ea, arta. Mereu discreta, mereu impregnata cu povesti umane, care emana particule pretioase de empatie, frumos, dreptate, bine, sinceritate, respect, armonie, iubire, fotografii, amintiri, secvente cu un puternic impact emotional, care ne fac inima sa tresalte si sa vorbeasca in felul ei, cinematografic, regizoral, profund. Iar noi, mai tot timpul, suntem ocupati pentru o intalnire de-o viata, pentru o intalnire pe perioada nedeterminata cu ea, Arta. Nadajduiesc ca, doar in aparenta, unii afiseaza aceasta masca sau ca numarul celor care se afla doar de partea vitezei digitale este intr-o descrestere (fictionala) sau ca invitata mea la dialog, tanara regizoare si scenarista Ana Dascalu, ni se va alatura la o Ceasca de Cultura magica si va produce o schimbare de paradigma in privinta perceptiei scurtmetrajului, docudramei, echipei artistice. Va garantez ca ne ofera informatii de calitate, direct din culise si, bineinteles, un raspuns regizoral curajos, apreciat la nivel international, asumat, creativ, la intrebarea : " Cine a fost Liviu Cornel Babes?", raspuns ce poarta denumirea filmului ei de debut, si, anume, "Grota cu masti".
Va marturisesc ca, pentru mine, este o bucurie si ca sunt recunoscatoare ca intalnesc tineri talentati ca Ana Dascalu, care fac o practica, sub semnul harului, din pasiunea numita profesie si o profesie de credinta din pasiunea incipitului. Pentru ca mi-am dorit inca din etapa de creionare a intrebarilor acestui interviu, o redare cat mai fidela a portretului artistic si uman al Anei Dascalu, l-am rugat pe tatal ei, domnul Radu Dascalu, sa-mi impartaseasca din universul ei definitoriu, asa cum se dezvaluie prin ochii si inima de tata. Ii multumesc pentru disponibilitatea de a colabora si pentru marturisirile – lectii de viata, transmise, in randurile de mai jos :
" Este greu sa portretizezi o persoană apropiată, fără a risca să cazi în subiectivism. Iar când e vorba de propriul copil, riscul este dublu.
Deci, asumându-mi acest acest neajuns, încerc să fac un portret al unui artist, văzut prin ochii tatălui, dar şi al celui care este (sper eu) şi cel mai apropiat colaborator, în majoritatea proiectelor.
Aşadar, cine este Ana Dascălu?
În urmă cu vreo 5 ani, când Ana era în clasa a 11-a de liceu, noi, ca orice părinţi care se respectă, o încurajam să urmeze medicina. Ea a fost de acord o vreme, până când, brusc şi categoric, ne-a anunţat că doreşte să urmeze studii în domeniul regiei de film. Era ceva complet nou pentru noi. Nu aveam niciun fel de informaţii, despre ce trebuie făcut, pregătire, examen de admitere, etc. Dar tot atunci am făcut legătura cu unele preocupări mai vechi ale Anei, în organizarea unor “momente artistice” în grupul de prieteni sau la şcoala. Am susţinut-o, a reuşit să intre la Facultatea de Film şi, tot de atunci, a început aventura ei artistică.
Facultatea a însemnat, pentru ea, dezvoltarea laturii artistice, creative, fiind implicată în multe proiecte, atât personale, cît şi ale colegilor. Am asistat, cu oarecare suferinţă, la transformarea rapidă a unui copil, într-un adult responsabil, implicat cu toată energia în derularea proiectelor. Am privit-o cu satisfacţie, atunci când pe platoul de filmare distribuia sarcinile echipei de filmare, cu o precizie chirurgicală, sau dădea indicaţii actorilor, despre cum doreşte să-şi joace rolul, chiar dacă acestia aveau în spate o experienţă de zeci de ani de platou. Am rămas surprins de cât de multă energie poate să emane un trup aparent fragil, pentru a rezista la eforturi fizice extreme, impuse de ore îndelungate de filmare. Este foarte critică, în mod deosebit cu propria persoană, dar şi cu toti colaboratorii. Nici eu nu am scăpat exigenţelor ei şi, o spun cu toată satisfacţia, că nu există o altă persoană cu care să fi avut mai multe discuţii în contradictoriu.
Ca orice artist, are o activitate nocturnă fructuasă, noaptea fiind un factor bun de inspiraţie, în care au fost create aproape toate scenariile. Îmi place să cred că este capabilă să creeze o operă autentică, care va dăinui în timp. Creaţia ei este una subtilă, lucrează mult cu simboluri, care te provoacă să gândeşti. Când îi sugerez să fie mai explicită în ceea ce vrea să transmită, îmi răspunde că ea nu vrea să facă filme ce vor fi înţelese de toată lumea. Important este să fie înţelese de cei care trebuie.
Universul ei creativ, poate fi descifrat cel mai bine din scenariul filmului “Lacul”. Acesta încorporează atât de multă sensibilitate, suferinţa, sacrificiu, dragoste, încât eu îl consider actul de naştere ca scenarist şi regizor al Anei.
Radu Dascalu, 22 decembrie 2016
Filmul "Grota cu masti” a câștigat, anul acesta, două premii la Festivalul "Premios Latino del Cine y la Musica" din Spania: " Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj social din Romania" si " Premiul pentru cel mai bun editor de sunet din Romania". Festivitatea de decernare a premiilor a avut loc în Marbella, pe 14 mai.
Interviul este realizat de subsemnata, Stefania Argeanu, pentru Ceasca de Cultura :
http://www.ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=4994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu