" Faca - se voia Ta, Doamne ! "
"Slava Tie, Dumnezeule ! "
" Doamne ! Dumnezeule infinit, indelung - rabdator... Doamne al blandetii..."
Atmosfera unei carti, vraja ei, starea de spirit transmisa de un buchet de litere se cer transmise mai departe, impartasite cu ceilalti, daruite lor, cat mai repede. Chiar daca, in situatia de fata, acest "cat mai repede" se savarseste la aproximativ o luna si zece zile distanta. Insa, constituie un timp benefic pentru a infuza, a savura, a apropia, a selecta similitudinile si a asimila seva unui continut sanatos, pentru a-l raspandi, ulterior, la radacinile propriului tau " a fi ", propriei deveniri aflate in continua derulare, constructie, pictare de noi sensuri, emotii, povesti cu substanta.
Intrucat tentatia de a da cuvantul si de a subscrie, mesajul unor pasaje rezonante cu incipitul textului de fata, este covarsitoare, dar si pentru a justifica necesitatea initierii gestului - demers, de prezentare a unei carti care pe mine ma inspira si ma motiveaza sa reincep sa scriu, aici, pe blog, voi continua prin a da curs acestui sentiment si voi cita :
" Atunci cand ma cuprind marile mele bucurii, pur si simplu iau o hartie si un stilou si imi exprim sentimentele. (...) Din cand in cand, cunosc cate un om nou, care reprezinta o lume noua, a lui Dumnezeu."
" Voiam sa - L cunosc pe acel Dumnezeu Care ii face pe cei care I se inchina, sa iubeasca atat de mult ! Eram ortodoxa botezata, dar nu stiam nimic. Ateismul macinase de ani de zile locurile unde m-am nascut. Bisericile intarziau sa - si deschisa usile. Dar sufletul mi se deschidea. Porii lui absorbeau adevarul lui Dumnezeu si uitam toate ranile si durerea trupului. Si simteam ca ranile deveneau izvoratoare de Lumina, o Lumina curata, si aceasta Lumina ma invia si ma incanta. "
" Darurile lui Dumnezeu nu trebuie ascunse, fata mea, a zis simplu. Nu avem nimic al nostru. Untdelemnul si vinul ni le - a dat Dumnezeu pentru a le imparti. "
Chiar daca, intr-o prima instanta, poate parea straniu sa deschizi cartea si sa incepi sa te afunzi prin periplul celor 217 pagini, cu substrat religios, insa de -un religios care apropie, care cheama, capteaza atentia inimii, pe cat de facile par a fi, paginile, privirii exterioare, pe atat de insetate sunt de propriile -ti descifrari, ceea ce te determina sa apelezi frccvent dictionarul launtric, la finalul unei prime lecturi, vei simti ca este o investitie, cea mai la indemana investitie si, totodata, ca ti se ofera privilegiul cunoasterii si accesarii unui alt destin si al povestii sale de viata. Ti se incredinteaza, in etape, marturisiri vitale din anii de formare al personajului principal : Lida, pianista daruita cu har, care ajunge sa cunoasca puterea, iubirea lui Dumnezeu si darurile sale, pe care i le - a daruit, sub semnul unui "paradox sacru" ... Iar in fata unei astfel de adresari, se cuvine sa manifesti recunostinta, respect, prezenta unei perechi de urechi alipite, conectate la ce i se comunica.
Romanul "Daca nu veneai Tu...", de Maria Pastourmadzis, este scris cu profunda iubire, indeosebi pentru cei ce se intreaba in viata : "De ce?" Si cum cel putin un "De ce?" si - a gasit salas printre acoladele, parantezele rotunde, patrate, romboide ale vietii noastre, la un moment dat, se cuvine sa aprofundam textura, irizatiile, decolarile interogatiei - numitor comun al ezitarilor, framantarilor, nelinistilor, contrastelor, nepotrivirilor dintre ceea ce simtim, traim in echilibrul "fragil", dar autentic, definitoriu, asumat si ceea ce gandim, preluam si materializam, imbracand pentru o nedefinita unitate de timp scenariile celor de langa noi, din imediata apropiere a sufletului, din familia de suflet, care cunoscandu-ne, nu ne cunosc, de fapt, si nici nu ne traduc sensibilitatile, intuitiile, glasul curat al sufletului - indicatorul cel mai de incredere de urmat, de ascultat... Pentru ca, in esenta, aceasta este menirea noastra : de a ne cunoaste noi pe noi insine, de a fi proprii traducatori, de a ne (in)scrie alfabetul sirului infinit de explorari, cand tremurand, cand ferm, cand in pigmentii curcubeului neon, cand sidefat - perlat, cand alegand auriul bronzat ori cuprul cald... Trecand prin faze de intercalare, de permutari continue... Pentru ca Dumnezeu zugraveste in multe culori vietile oamenilor. Dumnezeu e artist. El ne intampina, ne lumineaza intunericul, pentru a privi frumusetea, pentru a ne afunda in lumile bucuriei, in literele alfabetului muzical, in linistea fericirii de a darui cele ce sunt de folos celuilalt, celorlalti, noua insine...
Cu simplitate, credinta, slava vom deveni noi propria cale, vom deschide porti, usi, spatii care altadata pareau a fi pe veci ferecate sau care nici nu ni se infatisau. Vom invata ca traind, sub semnul harului sfant, ne intalnim raspunsurile asteptate cu ardoare, din iubitorul, blandul, atotputernicul si atotcunoscatorul cer azuriu.
Asadar, celor ce ati zabovit citind randurile pe care le-am scris, dar si celor ce nu ati ajuns aici, unde Literele AuGust, va doresc sa va devina dansul rugaciune a inimii, sa va cuprinda marile bucurii ceresti, dumnezeiesti, sa descoperiti Lumina cea izbavitoare, sa va zambeasca prelung inimile !
Si,pentru ca semnul meu de carte s - a tot plimbat, cu folos, inaintand printre capitole si destainuiri, va ofer, cu deplina emotie, cateva "mostre" din scriitura pe cat de artistica, pe atat de realista a cartii
" Daca nu veneai Tu..."
" Credinta este fapta. Aceasta este credinta . Sa ne lepadam de cele omenesti, incredintandu-ne celor dumnezeiesti. Dumnezeu stie ce face ! "
" Cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu, a spus rar, dar hotarat, preotul lui Dumnezeu. "
" S - au intamplat multe pe care nu le - am vrut, pentru ca in cele din urma sa se intample toate cele pe care le - am vrut, a zis ea cu inteles. "
" Trimit ingeri sa sprijine sufletele oamenilor. Acesta este cel mai frumos dans ! "
" Ajuta-ma, Doamne!, a strigat. << Doamne al Puterilor>>, zicea iar si iar, tremurand de emotie. Oboseala i - a paralizat, incet - incet, mainile incordate. Somnul i - a inchis iarasi pleoapele, greu, pana in dimineata urmatoare, fara vise. S - a trezit cand soarele ii incalzea bland mainile obosite. Simtea o liniste stranie in suflet, ca lumina care cade pe campia racorita de ploaie. << Doamne al Puterilor >>
" Trebuie sa se intample ceva, ceva care sa - i trezeasca, iarasi, in suflet, nevoia de a trai. In ochii ei, clapele deschise straluceau. Cunostea acest sentiment, il stia : era setea atingerii clapelor, a muzicii. Muzica i - a relaxat degetele, i - a imblanzit respiratia, a infasurat - o intr - o liniste mangaietoare, a inceput s - o poarte intr - o calatorie. "
" - Stii parabola samarineanului milostiv ?, a intrebat - o.
- Fireste !, s - a grabit s - o asigure fetita.
- Toata viata noastra este o transcriere vie a acestei parabole. Suntem niste samarineni care calatoresc din Ierihonul prezentului in Ierusalimul vesnic. Urcam pe trepte dificile, stancoase, prin prapastii si locuri gloduroase. Pe drumul nostru gem mii de oameni raniti, care au cazut in mainile talharilor. Sunt suflete care si - au pierdut nadejdea, care traiesc pe pamant neputincioase, ca cenusa risipita de ploaie. Intreaga noastra omenie, adevarata noastra valoare, in asta consta : daca ne vom opri, daca ne vom abate din drumul nostru, din succesul nostru personal, ca sa punem pe ranile lor untdelemn si vin, ca sa - i oblojim cu iubire si, apoi, sa - i caram in spate la hanul lui Dumnezeu, la Singurul si Marele Samarinean, care are puterea sa vindece toate ranile. Asta este dragoste ! (...) Fiecare dintre noi, a continuat incet, are untdelemnul lui, vinul lui. Este cel ce ne face unici, care face unice toate cuvintele de dragoste pe care le avem de spus in lumea aceasta. Vreau sa - mi daruiesc tot untdelemnul si tot vinul, pe care mi le - a pus in desaga Dumnezeu, pentru a indulci ranile semenilor mei. "
" Suntem cu totii samarineni, si avem in bagajele noastre untdelemn si vin, pentru a le pune pe ranile oamenilor. Dar am spus ca untdelemnul si vinul sunt diferite pentru fiecare. N - am ales eu darul. Dumnezeu Si - a impartit bogatia, iar eu am luat din mainile Sale ceea ce a hotarit El. Cu acest dar care mi s - a dat, voi lupta in lumea Lui pentru pacea sufletelor. Voi ramane luptator pe meterezele pe care El le - a stabilit. Orice altceva voi alege este dupa placul meu si constituie o necuviinta, si, chiar daca eu nu simt asta, este o zadarnicire a fericirii mele. Fiindca Dumnezeu, care mi - a dat untdelemnul, vinul, a masurat mai intai vasul meu. A vazut materialul din care este facut, volumul, si a varsat atata cat putea sa incapa in mine, pentru a atinge desavarsirea. Pentru a deveni fericit si pentru a - i face fericiti pe oamenii din jurul meu.
Si arta este vin si untdelemn nepretuit. Dumnezeu o pastreaza in vasul pe care El l - a ales, uneori fragil ca un alabastru scump. Priveste in jurul tau, a zis si a aratat spre multimea de flori care umpleau gradina. Priveste acest trandafir, si a luat in palme un trandafir din apropiere. Observa cum se inchid petalele lui, ca o broderie frumos cusuta; cum se imbina culorile roz si alb. Cel dintai si cel mai mare artist este Dumnezeu. A creat lumea cea frumoasa. Ar fi putut s - o faca doar utila, pentru a satisface nevoile noastre materiale, insa a facut - o si frumoasa, pentru a bucura si a veseli inima omului. In aceste detalii, in culorile roz si alb, care se imbina intr - un trandafir, in ciripitul desfatator al unei pasari, intre ramurile unui copac, se ascund toate trasaturile inimii dumnezeiesti, marinimia blanda a lui Dumnezeu - Tatal fata de fapturile Sale. Si artistul talentat si autentic este o astfel de inima blanda in lume, asemanator Creatorului sau, ceea ce inseamna ca este lasat sa bucure si sa veseleasca inima omului. Creatorul autentic, cel ce nu arunca in noroi margaritarul sau, se intoarce mereu spre Dumnezeu, ca floarea - soarelui spre lumina. Cauta, fie si o farama din frumusetea dumnezeiasca in opera sa, pentru a mangaia sufletul oamenilor. Nu este, oare, asta iubire ? "
Am extras citatele din cartea scriitoarei Maria Pastourmadzis : "Daca nu veneai Tu...", publicata la Editura Egumenita, 2016, tradusa din limba greaca de Cristian Spatarelu.
30 august 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu