Ziarul Metropolis, model de bune practici jurnalistice
„Cartea şi teatrul rămân salvările noastre“, o noua fila in online
Sursa foto: captura ecran dupa ziarulmetropolis.ro, din arhiva personala
Daca nu ati tastat pana acum pe celebrul motor de cautare, Google, cuvintele: Vladimir Gaitan Metropolis, va anunt ca exista o postare care, cu siguranta, va suscita atentia si curiozitatea internautilor.De ce? Pentru ca acest cotidian este un maestru al exemplelor de bune practici jurnalistice.Ma refer la acest articol: http://www.ziarulmetropolis.ro/vladimir-gaitan-implineste-67-de-ani-cartea-si-teatrul-raman-salvarile-noastre/ , prin intermediul caruia i se transmite mesajul de "La multi ani!" indragitului actor roman, Vladimir Gaitan.
M-am regasit inca din pre-corpusculul titlului, de la prima majuscula care deschidea ceremonios primul cuvant, "Cartea", si pana la ultima litera, conservata cu un entuziasm justitiar in vocala "e".
In acea clipa, ca si in momentul de fata, cand incerc sa refac traseul impresiilor similare, se reactiveaza multiple aprobari mentale. De ce? Pentru ca, intr-adevar, cartea si teatrul raman salvarile noastre si, intr-adevar, titlul apartine interviului realizat de mine.Poate ca senzatia de deja-vu ar fi avut garantia sa persiste si dupa citirea titlului, daca e sa ma ipostaziez ipotetic intr-un cititor fidel al textelor redactate de mine, subsemnata, Stefania Agnes.Insa, pentru mine, acest element paratextual a avut rolul de prescriptie paradoxala, in sensul ca nu m-am lasat indusa nici o secunda de efectul de deja-vu eliadesc, nici nu mi-am permis sa traiesc simultan intr-un timp paralel, ci am preferat sa dau intaietate intuitiei.Astfel, observ ca dupa mentionarea, in cadrul incursiunii temporale, a primelor roluri de film in care s-a remarcat actorul Gaitan, urmeaza 3 paragrafe( insumand aproximativ 15 randuri) care sunt citate din acelasi interviu, despre care constat cu bucurie in suflet ca a devenit apreciat in randul breslei cultural-jurnalistice.
In acea clipa, ca si in momentul de fata, cand incerc sa refac traseul impresiilor similare, se reactiveaza multiple aprobari mentale. De ce? Pentru ca, intr-adevar, cartea si teatrul raman salvarile noastre si, intr-adevar, titlul apartine interviului realizat de mine.Poate ca senzatia de deja-vu ar fi avut garantia sa persiste si dupa citirea titlului, daca e sa ma ipostaziez ipotetic intr-un cititor fidel al textelor redactate de mine, subsemnata, Stefania Agnes.Insa, pentru mine, acest element paratextual a avut rolul de prescriptie paradoxala, in sensul ca nu m-am lasat indusa nici o secunda de efectul de deja-vu eliadesc, nici nu mi-am permis sa traiesc simultan intr-un timp paralel, ci am preferat sa dau intaietate intuitiei.Astfel, observ ca dupa mentionarea, in cadrul incursiunii temporale, a primelor roluri de film in care s-a remarcat actorul Gaitan, urmeaza 3 paragrafe( insumand aproximativ 15 randuri) care sunt citate din acelasi interviu, despre care constat cu bucurie in suflet ca a devenit apreciat in randul breslei cultural-jurnalistice.
Marturisirile actorului au fost puse sub semnul ghilimelelor, iar sursa a fost precizata.Ma refer la
sursa-sigla, site-ul Ceasca de Cultura.Inca un motiv-"triplicat", (in sensul lingvistului lituanian Algirdas Greimas) de multumire, indreptat catre profesionistii de la Ziarul Metropolis.Pentru ca nu si-au insusit cele trei fragmente, pentru ca au investigat care sunt cele mai recente interviuri acordate de Vladimir Gaitan si pentru ca au binevoit sa aleaga propozitii-ingrediente din materialul pe care l-am realizat in urma cu aprozimativ 2 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu