Din
facultate ştia cât de trădătoare sunt cuvintele, insa nu a
renunţat, a continuat să le îmblânzeasca şi să le fidelizeze,
măcar pe unele. Nu întâmplător, a dedicat Intimitatea
spiritului
unui cuvânt, «altminteri». Îi sunt dragi «cuvintele scoase
direct din inimă», căci sunt ca pâinea caldă, in schimb,
cuvintele reci-acrişoare nu-i mai plac. Acasă, pentru ea, e orice
loc în care a citit o carte. Despre «un drum printr-o pădure în
care confesiunea întâlneşte metafizica o dată, de două ori, şi
curând se creează între ele o lume, o iubire»,
despre
a iubi cărţile, înainte de a avea acces la ele, înainte de a-si
câştiga libertatea lecturii, dar si despre «o experienţă
teribilă, care e suficientă ca să te apuci de scris». Despre «o
generozitate divină, care ne pune în destin câteva întâmplări
atât de viguroase şi de vii, că nu putem să fim nerecunoscători
şi să nu le scriem», cafea, muzica, Ungaretti si … un parfum
misterios care te lasa mereu sa visezi. Despre Nicoleta Dabija,
careia ii multumesc, cu inima, pentru disponibilitatea de a-mi acorda
acest interviu.
Pentru a citi dialogul complet cu scriitoarea Nicoleta Dabija, va invit, cu drag, in Ceasca de Cultura: http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=4955 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu